„Presa a fost foarte importantă pentru că a fost o tribună prin care au putut fi exprimate aceste idei politice care au dus la Unirea Basarabiei cu România şi după aceea, mai târziu Unirea Bucovinei şi a Transilvaniei. Aşa cum astăzi presa influenţează opinia publică şi pe vremea respectivă, desigur la alt nivel, era influenţată opinia publică prin articolele programatice, prin reportajele, prin mesajele transmise în aceste ziare. Presa a avut rolul televiziunilor de astăzi, am putea face o comparaţie, pentru că astăzi televiziunea are cel mai mare impact asupra populaţiei”, consideră Marius Diaconescu.

Tot el a mai adăugat că pe vremea respectivă, în Basarabia, aproximativ 20 – 25 la sută din populaţie ştia să citească: „Cei mai mulţi puteau citi doar în grafie chirilică, nu toţi erau abonaţi, dar ziarele se cumpărau de la Chişinău sau prin abonament erau trimise în ţară şi seara sau cel puţin după slujbă, duminica, preotul sau învăţătorul le citea sătenilor articole mai importante din presă. Oamenii dezbăteau programul Partidului Naţional Moldovenesc. Dezbăteau evenimentele din Rusia. Dezbăteau problema: suntem moldoveni, suntem români? Dezbăteau dacă vor sau nu şcoală în limba românească, moldovenească cum ziceau pe vremea respectivă. Presa a pregătit Unirea”.

În cadrul emisiunii, istoricul Ion Negrei a spus că: „Primul mesaj pe care îl găsim în articolele publicate în presa de la Chişinău, după februarie 1927, în martie era: Vrem drepturi. Basarabenii nu au avut drepturi în cadrul Imperiului. Următoarea doleanţă: Vrem şcoli moldoveneşti, deoarece în cadrul Imperiului Rus nu a fost şcoală moldovenească, nu a fost şcoală naţională. Mai târziu, în paginile ziarului este publicat întregul program al primului partid politic din Basarabia, Partidul Naţional Moldovenesc, unde este deja mai extins: Vrem autonomie, administraţie naţională, biserică în limba naţională. Vrem învăţământ în limba naţională, până la reforma agrară: Vrem drepturi şi pământ”.