De vină ar fi faptul că „încă de pe băncile şcolii, cei care studiază într-o instituţie poliţienească, sunt învăţaţi indirect aceste lucruri, sunt învăţaţi că pentru orice există o pedeapsă şi nu contează că tu poţi avea dreptate”.

„Da, poliţiştii sunt de partea poporului, dar nu-i totul aşa simplu cum pare. Ei au şefi, acei şefi au alţi şefi care au şi ei alt şef. Decizii individuale ei nu prea pot lua. Sau pot, dar aşa îşi pierd cel puţin lucrul”, mai spune fostul poliţist.

„Sistemul respinge schimbările şi părerile noi. Ori eşti în turmă, ori nu eşti deloc. Când încerci să ridici capul ţi se arată din deget. Ca pedeapsă eşti pus să mai faci o tură de noapte în plus, cel puţin, ori ţi se dă mai mult de lucru, ori eşti pus să faci cel mai greu lucru etc. Metode de constrângere sunt o mie. Ajungi să te gândeşti ce să alegi între o noapte de nesomn, zbuciumată, pe ploaie, ninsoare, ger, vânt, documentând un caz, sau o noapte alături de familie, copii şi de ce nu - un pat comod. Ajungi să te gândeşti dacă merită să tragi din greu doar pentru aţi expune o opinie care oricum nu este auzită şi nici acceptată. Aşa ajungi să taci, să te prefaci că eşti ca toţi”.
 
Mesajul integral al poliţistului: