În relaţiile internaţionale percepţiile elitelor conducătoare şi proiectarea aşteptărilor proprii asupra altor state sunt la fel de răspândite ca în relaţiile interumane. Citiţi mai jos editorialul semnat de Iulian Funtaşu din cadrul emisiunii Conexiuni.
Bunăoară, statele europene şi SUA nu au reacţionat decât foarte tardiv şi superficial la războiul pe care l-a purtat Armata a 14-cea a Rusiei împotriva Republicii Moldova în 1992. Migranean, consilierul de pe atunci al preşedintelui Elţin, a recunoscut mai târziu că lipsa reacţiei occidentale i-a făcut pe ei, cei aflaţi la Kremlin, încrezători că utilizarea forţei brute va fi tolerată. Mai târziu Elţin a tras din tancuri asupra Dumei, şi-a aranjat o constituţie cu împuterniciri sporite, similare preşedintelui republicii Weimar şi s-a pus pe furat împreună cu oligarhii. Le spunea apoi gogoşi occidentalilor ca altfel revin comuniştii la putere.
Să fie clar – regimul actual al lui Putin s-a născut în anii nouăzeci, din părinţi ruşi, dar cu moaşe europene şi americane.
A urmat apoi războiul împotriva Georgiei în 2008.
Mai târziu, anexarea Crimeii în 2014 şi declanşarea războiului în estul Ucrainei care continuă şi la momentul de faţă.
Ucraina, de altfel, a renunţat la armele nucleare în 1994, în urma Memorandumului de la Budapesta,având încredere în aliaţii occidentali, care s-au angajat în schimb să asigure independenţa şi integritatea teritorială a ţării.
Speranţe deşarte! Iar acum este îngrijorător nu doar faptul că Rusia a fost admisă, fără să fi îndeplinit condiţiile, în Adunarea Parlamentară al Consiliului Europei, şi nici faptul că prin formula Steinmeier se poate realiza un scenariu transnistrean în estul Ucrainei. Ceea ce îngrijorează mai mult este că europenii şi americanii nu învaţă nimic din istorie şi continuă, prin obtuzitatea minţii, să încurajeze o Rusietot mai agresivă.
