În aproape o lună de la începutul războiului în Ucraina, ruşii nu au reuşit să atingă vreo ţintă strategică, spune într-un interviu pentru TVR Moldova, ambasadorul Ucrainei la Chişinău, Marko Shevchenko. El afirmă că forţele armate ruse au început să bombardeze ţinte civile şi a reafirmat nevoia de ajutor a Ucrainei. De asemenea, el a precizat că acum comunitatea internaţională ajutând Ucraina se ajută pe sine. Diplomatul consideră că invazia declanşată de Putin în Ucraina i-a unit pe ucraineni mai mult ca oricând.
Ucraina este deja în a patra săptămână de război, după ce Rusia a declanşat o agresiune militară la scară largă în ţara dvs. Care este starea de spirit a naţiunii ucrainene acum, ţinând cont de lupte grele, de faptul că mulţi civili au fost omorâţi şi peste 3 milioane de ucraineni s-au refugiat?
Dacă e să vorbim pe scurt, răspunsul este că starea de spirit este foarte bună şi în creştere. Societatea este mai consolidată ca oricând. O asemenea consolidare a societăţii nu a existat niciodată în Ucraina în ultimii 30 de ani. Niciodată, nici un preşedinte nu s-a bucurat de susţinerea peste 90 la sută din populaţie, aşa cum se întâmplă în cazul preşedintelui Zelenski. Niciodată în ultimii 30 de ani societatea ucraineană nu a fost atât de unită în ceea ce priveşte opiniile politice, chiar şi cei care în viaţa lor de zi cu zi nu erau parteneri politici, ci erau în opoziţie sunt acum uniţi. În prezent toată lumea politică, toată societatea demonstrează consolidarea eforturilor. Mulţi experţi, politicieni şi oameni de rând spun că probabil cel mai reuşit lucru pe care l-a făcut Putin cu invazia lui este consolidarea mare a societăţii. Acest factor ne face pe noi mai rezistenţi de cât era de aşteptat.
Domnule ambsador Marko Shevchenko, cu ce se confruntă refugiaţii ucraineni care ajung în Moldova şi în UE?
Problemele sunt cam aceleaşi ca peste tot pentru oamenii care au fost nevoiţi să plece brusc din casele lor, uneori chiar fără actele necesare sau fără haine de sezon. La început, oamenii erau speriaţi, nu erau siguri cum va fi viaţa lor de mai departe, nu ştiau ce să facă, unde să stea, nu ştiau cu ce îşi vor hrăni copiii. Dar datorită atitudinii atât de pozitive, atât de călduroase care este demonstrată şi din partea vecinilor noştri din vest şi din partea autorităţilor din Republica Moldova faţă de ucrainenii care au venit în ţara dvs, totul se mişcă spre bine. Oamenii care au venit în Republica Moldova sunt acum mai liniştiţi, viaţa lor spre îndreaptă spre normalitate, desigur nu va fi atât de normală ca acasă, dar oricum: copiii încep să frecventeze şcoli şi grădiniţe. Ceva începe să se normalizeze şi viaţa devine mai sigură, în acest sens este foarte mare contribuţia Guvernului şi a societăţii Republicii Moldova. De aceea, aş dori să mulţumesc foarte mult pentru asemenea atitudine atât din partea Guvernului Ucrainei, cât şi din partea cetăţenilor ucraineni care ajung în Republica Moldova.
Ce şanse sunt în acest moment ca discuţiile dintre Rusia şi Ucraina să ducă la încetarea focului? Întrucât autorităţile de la Kiev au făcut de mai multe ori distincţia dintre discuţii şi negocieri.
În situaţia de astăzi nu este vorba despre negocieri, ci este vorba despre discuţii. Nu avem rezultatele aşteptate, nu avem încetarea focului de pe teritoriul Ucrainei şi nu vedem intenţii din partea Rusiei să facă asta. Unele rezultate un pic pozitive sunt că uneori putem organiza în anumite regiuni ale Ucrainei aşa-zise coridoare verzi, pentru ca populaţia civilă să fie cel puţin parţial evacuată din zonele de luptă. Din păcate, chiar şi aceste înţelegeri la scală mică nu sunt respectate de multe ori şi avem mai multe cazuri când aceste coridoare verzi sunt bombardate de armata rusă sau militarii ruşi folosesc coridoarele verzi pentru a înainta spre oraşele ucrainene. Nu avem nici un succes la negocieri şi aceasta se întâmplă în special pentru că nu avem o bază comună pentru a găsi soluţii. Negocierile încep când Federaţia Rusă va avea o abordare mai realistă în ceea ce priveşte perspectivele sale. Dar până când Rusia consideră că este în stare să câştige războiul nu cred că aceste negocieri pot avea succes. În prezent, Ucraina deja este sigură că e în stare să reziste, că are succes. Nicio ţintă strategică rusă nu a fost îndeplinită până acum, blitzkriegul nu a reuşit. Pierderile ruşilor atât din punct de vedere al personalului militar, cât şi al tehnicii sunt enorme. Toată lumea vede că această grupare militară care a fost concentrată la graniţa de est înainte de a faza a doua războiului a intrat deja pe teritoriul Ucrainei şi parţial a fost anihilată, a pierdut capacitatea de a lupta şi nu poate înainta din zonele temporar controlate de ruşi. Toate oraşele mari rămân sub control ucrainean, cu excepţia Hersonului. Guvernul Ucrainei, preşedintele Ucrainei, Parlamentul rămân în capitală. Tot sistemul de stat funcţionează. Da, Ucraina luptă, da, avem probleme, dar situaţia este controlată de puterea de stat şi nu consider că există vreun motiv să fim de acord cu ultimatumuri sau cu propuneri cu care vin Federaţia Rusă la negocieri, cel puţin nerealiste.
Ce credeţi că poate să mai întreprindă comunitatea internaţională pentru a opri focul?
În primul rând, comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că Federaţia Rusă luptă în Ucraina nu cu Ucraina, Federaţia Rusă luptă cu Occidentul pe teritoriul Ucrainei. Ţinta aceasta este mascată de către Kremlin cu astfel de cuvinte ca „pacificare”, „denazificare” şi alte asemenea cuvinte care nu spun nimic şi creează o imagine complicată în ochii unui observator străin. Dar, de fapt, dacă urmărim cu atenţie declaraţiile lui Putin, înţelegem că în imaginaţia lui lupta este între Rusia şi Vest, în sensul larg al acestui cuvânt. De aceea comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că ajutând Ucraina, se ajută pe sine. Lumea occidentală trebuie să iasă din zona de confort, ei trebuie să înţeleagă că războiul este în Ucraina, este teritoriul Ucrainei, dar războiul este pentru valorile europene şi occidentale. Ucraina este numai prima etapă. Dacă înainte de 24 februarie, toată lumea considera că trăieşte în lumea postbelică, în prezent lumea occidentală trebuie să înţeleagă că noi toţi locuim în lumea antebelică. Ucraina este prima etapă, dacă se pierde Ucraina, se pierd toţi, Putin va merge atât de departe pe cât i se va permite. Toate lucrurile despre care vorbeşte Ucraina: diverse tipuri de ajutor, arme, rachete anti-aeriene, „non-fly zone” asupra Ucrainei – toate acestea sunt nu numai în interesul Ucrainei, dar şi în interesul ţărilor din Vest(…)
De ce fel de ajutor tehnic sau militar au nevoie ucrainenii pentru a face faţă invaziei ruse?
Aceste săptămâni de rezistenţă au arătat foarte clar că în ceea ce priveşte luptele terestre, ucrainenii sunt mai buni decât ruşii. Toată lumea a văzut şi în poze şi în video ce rămâne după armata blindată rusă care intră pe teritoriul Ucrainei. Capacităţile Ucrainei sunt destul de limitate în ceea ce priveşte aviaţia militară şi apărarea aeriană. Rusia deja nu este în stare să înainteze cu forţele terestre, pentru că rezistenţa noastră este mai mare decât capacităţile lor şi ruşii pun acum mai mult accent pe lupta aeriană, bombardamente şi lovituri de rachete şi ei aleg în mod special ţintele civile: infrastructură civilă, spitale, uneori şcoli, blocuri locative. Ruşii încearcă să anihileze unele oraşe mari: Mariupol un oraş de aproape 500 de mii de locuitori este distrus în proporţie de 90 % , Harkiv, cu o populaţie peste 1 milion este bombardat de două săptămâni cu arme care nu fac diferenţe dintre ţinte militare sau civile. Toată lumea a văzut câte pierderi sunt în rândul civililor din Harkiv. Trebuie să menţionăm că şi Harkiv şi Mariupol sunt oraşele cu cea mai mare pondere a populaţiei vorbitoare de limbă rusă în Ucraina. În prezent, avem situaţia când forţele armate ruse anihilează în primul rând oraşele pline de vorbitori de rusă, lucru care e foarte reprezentativ în ceea ce priveşte politica Kremlinului de apărare a populaţiei rusofone din Ucraina. Avem nevoie de aviaţie şi despre asta vorbeşte preşedintele Ucrainei în toate adresările sale către lumea Occidentală. Noi vorbim despre aviaţie militară, rachete anti-aeriene de care avem nevoie ca să închidem cerul, ca ruşii să nu mai poată bombarda populaţia civilă.
Războiul declanşat de Rusia este şi unul informaţional. Cum au tatonat terenul propaganda şi dezinformarea rusă în Ucraina, înainte de începutul propriu-zis al războiului?
Probabil Rusia este un campion mondial în ceea ce priveşte războiul informaţional. Ei au inventat mai multe instrumente pentru a influenţa populaţia în ţara-scop, ei ştiu cum să işte panică în rândul populaţiei, cum să promoveze idei în rândul populaţiei care să-i ajute să-şi atingă scopurile militare şi aici mă refer la idei pacifiste sau despre neutralitate. Ucraina s-a confruntat cu toate acestea tehnici de mai mult de opt ani. Războiul informaţional al Rusiei în Ucraina a început mult mai devreme decât războiul militar.
O parte din societate a găsit surse de informare demne de încredere, o altă parte – nu, şi din acest motiv, acum opt ani a fost ocupată Crimeea, pentru că populaţia de acolo a avut ca surse principale de informare ştirile din Rusia şi populaţia şi-a format opinia pe baza ştirilor ruse. Dar, în ultimii opt ani, ucrainenii au devenit mai rezistenţi în faţa propagandei ruse şi a războiului informaţional. Guvernul Ucrainei a făcut nişte paşi decisivi în acest sens: noi am interzis toate posturile de televiziune rusă, toate posturile ruse de radio, Sputnik şi alte asemenea surse de dezinformare, am interzis toate reţelele ruse de socializare: Vkontakte, odnoklassniki. Toţi aceşti paşi au limitat capacităţile Rusiei de a dezinforma societatea ucraineană, dar nu până la capăt. Ruşii ştiu şi ei să folosească reţele de socializare precum Facebook sau Twitter, ştiu foarte bine cum să folosească diferite zvonuri, ei cumpără liderii de opinie publică şi îi plătesc ca aceştia să exprime punctele de vedere ruse în societate. În ceea ce priveşte Ucraina, situaţia actuală demonstrează că societatea noastră are deja o anumită imunitate, are un antidot faţă de această activitate rusă. Societatea este mai unită ca oricând în ultimii 30 de ani, ţinta rusă nu este atinsă deloc şi asta e una dintre greşelile pe care a făcut-o Kremlinul când a pregătit războiul împotriva Ucrainei şi probabil este cea mai importantă greşeală.
Dacă e să vorbim pe scurt, răspunsul este că starea de spirit este foarte bună şi în creştere. Societatea este mai consolidată ca oricând. O asemenea consolidare a societăţii nu a existat niciodată în Ucraina în ultimii 30 de ani. Niciodată, nici un preşedinte nu s-a bucurat de susţinerea peste 90 la sută din populaţie, aşa cum se întâmplă în cazul preşedintelui Zelenski. Niciodată în ultimii 30 de ani societatea ucraineană nu a fost atât de unită în ceea ce priveşte opiniile politice, chiar şi cei care în viaţa lor de zi cu zi nu erau parteneri politici, ci erau în opoziţie sunt acum uniţi. În prezent toată lumea politică, toată societatea demonstrează consolidarea eforturilor. Mulţi experţi, politicieni şi oameni de rând spun că probabil cel mai reuşit lucru pe care l-a făcut Putin cu invazia lui este consolidarea mare a societăţii. Acest factor ne face pe noi mai rezistenţi de cât era de aşteptat.
Domnule ambsador Marko Shevchenko, cu ce se confruntă refugiaţii ucraineni care ajung în Moldova şi în UE?
Problemele sunt cam aceleaşi ca peste tot pentru oamenii care au fost nevoiţi să plece brusc din casele lor, uneori chiar fără actele necesare sau fără haine de sezon. La început, oamenii erau speriaţi, nu erau siguri cum va fi viaţa lor de mai departe, nu ştiau ce să facă, unde să stea, nu ştiau cu ce îşi vor hrăni copiii. Dar datorită atitudinii atât de pozitive, atât de călduroase care este demonstrată şi din partea vecinilor noştri din vest şi din partea autorităţilor din Republica Moldova faţă de ucrainenii care au venit în ţara dvs, totul se mişcă spre bine. Oamenii care au venit în Republica Moldova sunt acum mai liniştiţi, viaţa lor spre îndreaptă spre normalitate, desigur nu va fi atât de normală ca acasă, dar oricum: copiii încep să frecventeze şcoli şi grădiniţe. Ceva începe să se normalizeze şi viaţa devine mai sigură, în acest sens este foarte mare contribuţia Guvernului şi a societăţii Republicii Moldova. De aceea, aş dori să mulţumesc foarte mult pentru asemenea atitudine atât din partea Guvernului Ucrainei, cât şi din partea cetăţenilor ucraineni care ajung în Republica Moldova.
Ce şanse sunt în acest moment ca discuţiile dintre Rusia şi Ucraina să ducă la încetarea focului? Întrucât autorităţile de la Kiev au făcut de mai multe ori distincţia dintre discuţii şi negocieri.
În situaţia de astăzi nu este vorba despre negocieri, ci este vorba despre discuţii. Nu avem rezultatele aşteptate, nu avem încetarea focului de pe teritoriul Ucrainei şi nu vedem intenţii din partea Rusiei să facă asta. Unele rezultate un pic pozitive sunt că uneori putem organiza în anumite regiuni ale Ucrainei aşa-zise coridoare verzi, pentru ca populaţia civilă să fie cel puţin parţial evacuată din zonele de luptă. Din păcate, chiar şi aceste înţelegeri la scală mică nu sunt respectate de multe ori şi avem mai multe cazuri când aceste coridoare verzi sunt bombardate de armata rusă sau militarii ruşi folosesc coridoarele verzi pentru a înainta spre oraşele ucrainene. Nu avem nici un succes la negocieri şi aceasta se întâmplă în special pentru că nu avem o bază comună pentru a găsi soluţii. Negocierile încep când Federaţia Rusă va avea o abordare mai realistă în ceea ce priveşte perspectivele sale. Dar până când Rusia consideră că este în stare să câştige războiul nu cred că aceste negocieri pot avea succes. În prezent, Ucraina deja este sigură că e în stare să reziste, că are succes. Nicio ţintă strategică rusă nu a fost îndeplinită până acum, blitzkriegul nu a reuşit. Pierderile ruşilor atât din punct de vedere al personalului militar, cât şi al tehnicii sunt enorme. Toată lumea vede că această grupare militară care a fost concentrată la graniţa de est înainte de a faza a doua războiului a intrat deja pe teritoriul Ucrainei şi parţial a fost anihilată, a pierdut capacitatea de a lupta şi nu poate înainta din zonele temporar controlate de ruşi. Toate oraşele mari rămân sub control ucrainean, cu excepţia Hersonului. Guvernul Ucrainei, preşedintele Ucrainei, Parlamentul rămân în capitală. Tot sistemul de stat funcţionează. Da, Ucraina luptă, da, avem probleme, dar situaţia este controlată de puterea de stat şi nu consider că există vreun motiv să fim de acord cu ultimatumuri sau cu propuneri cu care vin Federaţia Rusă la negocieri, cel puţin nerealiste.
Ce credeţi că poate să mai întreprindă comunitatea internaţională pentru a opri focul?
În primul rând, comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că Federaţia Rusă luptă în Ucraina nu cu Ucraina, Federaţia Rusă luptă cu Occidentul pe teritoriul Ucrainei. Ţinta aceasta este mascată de către Kremlin cu astfel de cuvinte ca „pacificare”, „denazificare” şi alte asemenea cuvinte care nu spun nimic şi creează o imagine complicată în ochii unui observator străin. Dar, de fapt, dacă urmărim cu atenţie declaraţiile lui Putin, înţelegem că în imaginaţia lui lupta este între Rusia şi Vest, în sensul larg al acestui cuvânt. De aceea comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că ajutând Ucraina, se ajută pe sine. Lumea occidentală trebuie să iasă din zona de confort, ei trebuie să înţeleagă că războiul este în Ucraina, este teritoriul Ucrainei, dar războiul este pentru valorile europene şi occidentale. Ucraina este numai prima etapă. Dacă înainte de 24 februarie, toată lumea considera că trăieşte în lumea postbelică, în prezent lumea occidentală trebuie să înţeleagă că noi toţi locuim în lumea antebelică. Ucraina este prima etapă, dacă se pierde Ucraina, se pierd toţi, Putin va merge atât de departe pe cât i se va permite. Toate lucrurile despre care vorbeşte Ucraina: diverse tipuri de ajutor, arme, rachete anti-aeriene, „non-fly zone” asupra Ucrainei – toate acestea sunt nu numai în interesul Ucrainei, dar şi în interesul ţărilor din Vest(…)
De ce fel de ajutor tehnic sau militar au nevoie ucrainenii pentru a face faţă invaziei ruse?
Aceste săptămâni de rezistenţă au arătat foarte clar că în ceea ce priveşte luptele terestre, ucrainenii sunt mai buni decât ruşii. Toată lumea a văzut şi în poze şi în video ce rămâne după armata blindată rusă care intră pe teritoriul Ucrainei. Capacităţile Ucrainei sunt destul de limitate în ceea ce priveşte aviaţia militară şi apărarea aeriană. Rusia deja nu este în stare să înainteze cu forţele terestre, pentru că rezistenţa noastră este mai mare decât capacităţile lor şi ruşii pun acum mai mult accent pe lupta aeriană, bombardamente şi lovituri de rachete şi ei aleg în mod special ţintele civile: infrastructură civilă, spitale, uneori şcoli, blocuri locative. Ruşii încearcă să anihileze unele oraşe mari: Mariupol un oraş de aproape 500 de mii de locuitori este distrus în proporţie de 90 % , Harkiv, cu o populaţie peste 1 milion este bombardat de două săptămâni cu arme care nu fac diferenţe dintre ţinte militare sau civile. Toată lumea a văzut câte pierderi sunt în rândul civililor din Harkiv. Trebuie să menţionăm că şi Harkiv şi Mariupol sunt oraşele cu cea mai mare pondere a populaţiei vorbitoare de limbă rusă în Ucraina. În prezent, avem situaţia când forţele armate ruse anihilează în primul rând oraşele pline de vorbitori de rusă, lucru care e foarte reprezentativ în ceea ce priveşte politica Kremlinului de apărare a populaţiei rusofone din Ucraina. Avem nevoie de aviaţie şi despre asta vorbeşte preşedintele Ucrainei în toate adresările sale către lumea Occidentală. Noi vorbim despre aviaţie militară, rachete anti-aeriene de care avem nevoie ca să închidem cerul, ca ruşii să nu mai poată bombarda populaţia civilă.
Războiul declanşat de Rusia este şi unul informaţional. Cum au tatonat terenul propaganda şi dezinformarea rusă în Ucraina, înainte de începutul propriu-zis al războiului?
Probabil Rusia este un campion mondial în ceea ce priveşte războiul informaţional. Ei au inventat mai multe instrumente pentru a influenţa populaţia în ţara-scop, ei ştiu cum să işte panică în rândul populaţiei, cum să promoveze idei în rândul populaţiei care să-i ajute să-şi atingă scopurile militare şi aici mă refer la idei pacifiste sau despre neutralitate. Ucraina s-a confruntat cu toate acestea tehnici de mai mult de opt ani. Războiul informaţional al Rusiei în Ucraina a început mult mai devreme decât războiul militar.
O parte din societate a găsit surse de informare demne de încredere, o altă parte – nu, şi din acest motiv, acum opt ani a fost ocupată Crimeea, pentru că populaţia de acolo a avut ca surse principale de informare ştirile din Rusia şi populaţia şi-a format opinia pe baza ştirilor ruse. Dar, în ultimii opt ani, ucrainenii au devenit mai rezistenţi în faţa propagandei ruse şi a războiului informaţional. Guvernul Ucrainei a făcut nişte paşi decisivi în acest sens: noi am interzis toate posturile de televiziune rusă, toate posturile ruse de radio, Sputnik şi alte asemenea surse de dezinformare, am interzis toate reţelele ruse de socializare: Vkontakte, odnoklassniki. Toţi aceşti paşi au limitat capacităţile Rusiei de a dezinforma societatea ucraineană, dar nu până la capăt. Ruşii ştiu şi ei să folosească reţele de socializare precum Facebook sau Twitter, ştiu foarte bine cum să folosească diferite zvonuri, ei cumpără liderii de opinie publică şi îi plătesc ca aceştia să exprime punctele de vedere ruse în societate. În ceea ce priveşte Ucraina, situaţia actuală demonstrează că societatea noastră are deja o anumită imunitate, are un antidot faţă de această activitate rusă. Societatea este mai unită ca oricând în ultimii 30 de ani, ţinta rusă nu este atinsă deloc şi asta e una dintre greşelile pe care a făcut-o Kremlinul când a pregătit războiul împotriva Ucrainei şi probabil este cea mai importantă greşeală.
