Social

Reportajele Telejurnalului: Află povestea Alexandrei, prima femeie din R. Moldova, care de două luni este pilot de avion cu acte în regulă

Reportajele Telejurnalului
Sursa video: TVR MOLDOVA

Perseverenţa este o calitate esenţială pentru un om care vrea să-şi realizeze visele. I se potriveşte de minune Alexandrei, prima femeie din Republica Moldova, care, de două luni este pilot de avion cu acte în regulă. Şi-a urmat visul şi nu s-a temut să îmbrăţişeze una dintre meseriile stăpânite de bărbaţi. Tânăra speră că experinţa ei va inspira şi alte femei să aleagă calea aviaţiei.

-Bună ziua doamnelor şi domnilor, vă salutăm la bordul aeronavei A320. Să aveţi un zbor plăcut.

La doar cei 23 de ani, Alexandra a reuşit să cucerească norii şi să obţină permisul într-una dintre cele mai dificile profesii, cea de pilot de avion. De mai bine de două luni, este mâna dreaptă a comandantului aeronavei şi mărturiseste că se simte la locul potivit. De mică și-a dorit să lucreze în domeniul aviaţiei şi a avut toată susţinerea părinţilor.

ALEXANDRA, copilot: „E o senzaţie wow, tu simţi că devii ceea ce ai vrut tu de la început. Părerea mea că totul este greu când nu ştii, dar când începi să înveţi şi eşti sigur în tine, în cunoştinţele tale, totul devine mult mai uşor. Este un domeniu în care şi femeia poate să lucreze. Asta nu este ceva wow, deosebit. În Europa este altfel un pic. Sunt multe femei piloţi şi e ceva normal.”

În toată lumea, doar 5% dintre piloții avioanelor de linie sunt femei iar Alexandra este una dintre ele. Pasagerii nu prea au zărit-o, iar ea se eschivează să le întâlnească privirile.

ALEXANDRA, copilot: „Nu mă văd, nici nu mă aud pentru că cu pasagerii în toate cazurile discută căpitanul  şi poate când spun vre-un cuvânt două la personalul avionului prin audio, aud şi pasagerii şi aşa de câteva ori au recţionat: " Nu am înţeles cine a fost aceasta", prin aeroport, tot aşa se uită, dar eu m-am obişnuit, nici nu reacţionez.”

Şi-a făcut studiile la Academia de Aviație din Lituania, apoi a practicat în Spania. Studiile în aviaţie au costat o avere, însă Alexandra confirm că profesia merită tot efortul şi banii. Își amintește de primele curse într-o lume plină de provocări.

„ În Europa este standart, înveţi programul TPL Integrated, sau cum alegi tu să înveţi. Deja am stat un şi jumătate în Lituania şi am făcut acolo teoria, după care am făcut practica în Spania. La început a fost foarte greu, începând cu teoria şi terminând cu practica. Când eşti student şi zbori prima dată te duci solo şi zbori singur, e greu, dar ulterior, zi de zi, devii mai bun.”

Până acum, Alexandra a făcut 80 de ore de zbor pe aeronavă. Aşteaptă cu nerăbdare fiecare zbor şi munca îi face plăcere. Râvneşte să ajungă pe scaunul pilotului comandat cu orice preţ, însă este conştientă că pentru acest lucru are nevoie de multă experienţă.

ALEXANDRA, copilot: „Este o responsabilitate fiind că tu când zbori ai responsabilitate doar pentru tine, dar când zbori cu pasageri trebuie să ai, încă odată spun cunoştinţe foarte mari. Următorul vis este să devin căpitan. Acum sunt first ofiţer şi în mâna stângă stă căpitanul. Eu nu ştiu sigur cum trebuie să fie experenţa, dar ştiu că vreo  mie şi ceva de ore trebuie să ai, 1500 trebuie să ca să poţi să începi procedura să devii căpitan. Nu e uşor şi cred că atunci când eu o să simt că eu sunt gata, ştiu tot şi o să mai ştiu ceva şi o să pot să dau, atunci.”

Chiar dacă a profesat în Europa, a decis să revină în Repubica Moldova. Recunoaște că nu a pus accent pe bani a când a făcut alegerea, ci pe faptul că are aici două familii.

ALEXANDRA, copilot: „ Nicăieri nu este mai bine ca acasă. Eu am stat trei ani peste hotare şi este foarte greu. Am familia aici, persoanele dragi, prietena mea cea mai bună. Atâta dragoste cât simt eu de la această companie nu am simţit nicăieri pentru că chiar mă simt ca în familie, ca acasă. Cu cât e mai mică compania, cu atât mai mult te simţi ca acasă.”

Şi Maxim este unul dintre tinerii ambiţioşi care a demonstrat că merită să-ţi urmezi visul. Tânărul şi-a început cariera în aviaţie ca însoţitor de bord şi a reuşit să adune în şase ani peste patru mii de ore de zbor. În acest timp, şi-a făcut munca impecabil, însă aspiraţia lui era să ajungă în cabina de pilotaj. Aşa că, a făcut studiile în domeniul aviaţiei, apoi a revenit în Republica Moldova, pentru a deveni copilot la una dintre cele mai mari companii aeriene.

MAXIM, copilot: „ De mic copil doream să lucrez în domeniul aviaţiei, chiar eram inspirat de tatăl meu care este la fel în doemniul aviaţiei, se ocupă de dirijarea traficului aerian, adică de aici şi apornit gândul meu spre o carieră.  Ca şi toţi am dorit din start să devin aviator, dar din motivul că studiile sunt destul de costisitoare şi aviaţia este un lucruspecific în care trebuie să alegi ce îţi place şi ce nu, noi am convenit cu familia ca să încep de la însoţitor de bord, să văd ce înseamnă să te trezeşti la ora 4 dimineaţa, să lucrezi după după un grafic instabil. Ba zbori noaptea, ba zbori dimineaţa, adică dacă organismul este pregătit şi în linii generale dacă îmi place să zbor.”

Dorinţa arzătoare l-a făcut la aplice la una dintre cele mai prestigioase academii de pregătire în domeniul aviaţiei.  Studiile sunt  costisitoare Pentru a obţine o licenţă de aviator.

MAXIM, copilot: „După un an şi jumătate după ce am activat în calitate de însoţitor de bord am înţeles totuşi că aviaţia este ceva ce vreau să continui şi cu ce vreu să mă ocup. Am început să învăţ deja de pilot peste hotare pentru că din păcate în  Republica Moldova nu avem o şcoală specializată unde să-şi duci studiile de la A la Z. Iată acum lucrez pe fotoliul din dreapta, ca şi copilot în cadrul companiei care m-a crescut, pot spune aşa Sper că următoarea etapă va fi un upgrade în partea stăngă ca şi comandant.”

În drumul său a fost susţinut de părinţi, iar rezultatul a venit ca o  recompensă pentru ei.

MAXIM, copilot: „Părinţii sunt foarte mândri de mine pentru că această cale pe care am parcurs-o ca să ajung aici în cabină am fost susţinut foarte mult de ei deoarece sunt foarte multe grele prin care am trecut. Aceeaşi pandemie, dar şi alte momente în care fără suportul lor. poate nici nu avea să-mi reuşească. Ei sunt foarte mândri că am ajuns într-un final şi eu aici. Ei ştiau cât de tare cât de mult eu imi doresc să ajung în cabina de pilotaj.”

Maxim a avut şi sprijinul colegilor, care acum sunt mândri de el.

MARIANA COBÎLEANSCHI, însoţitoare-superioară de bord: „ Pentru noi este o mândri că Maxim, şi alţi piloţi au ales să râmână în republica Moldova, chiar dacă au mers peste hotare să-şi facă studiile undeva în Europa. Este un angajat foarte bun, un coleg atent, responsabil. Mereu la patru ace şi l-am susţinut împreună cu toată echipa pe această cale pentru că programele lui cumva interacţionau cu programele de vară când eram foarte încărcaţi cu zborurile, dar l-am susţinut şi iată că deja îl avem acolo în cabină, pe dreapta şi îi dorim doarte mult succes .”

După ce şi-a încheiat studiile Maxim a fost nevoit să numere zilele până va ajunge să zboare. Motivul -  pandemia de Covid-19 care a afectat mult domeniul aviaţiei.

MAXIM, copilot: „Eu eram cu licenţa cu studiile, cu totul gata, dar din păcate pandemia a tăiat aripile la multe companii, multe curse, pasagerii erau în dificultate de a traversa frontierele şi aviaţia a avut mult de suferit. Şi un an şi jumătate am aşteptat când o să ajungă ziua ceea când eu o ajung în dreapta, a fost un moment dificil.”

Maxim mărturisește că nu există o altă profesie care i-ar aduce mai multă profesie decât cea de aviator.  

„După primul zbor am ajuns şi am spus: Doamne ce caut eu aici. Oricum după aioanele mici, când ajungi pe un avion mare, când esti într-un aeroport foarte aglomerat unde ai comunicare şi trebuie să ai grijă de avion şi de toate momentele astea era dificil, dar deja a doua, a treia cursă, eu am înţeles că totuşi primul zbor a fost o impresie care m-a dus în eroare deoarece deja la următoarele curse am început să primesc o plăcere enormă. Acum cu fiecare zbor primesc o plăcere mai mare şi mai mare mai ales că, cu fiecare zbor avansez pe tipul acesta de aeronavă pentru că avem comandanţi instructuori foarte buni care ne îndrumă pe calea corectă.”

Iar atunci când se află la manşa avionului, nu are dreptul să greşească.

„Sentimentul că tu ai 200 de oameni care tu trebuie să îi aduci din punctul A în punctul B oricum ea persistă şi oricum este  reponsabilitate, obligaţiune, înţelegi că în mâinile tale este viaţa la 200 de persoane care stau în spatele tău şi vrei nu vrei trebuie să arăţi profesionalismul. Faptul că ai făcut studiile asta nu înseamnă doar că ţi-ai făcut studiile şi ştii tot, depinde mult şi de caracter, nu toate persoanele sunt gata să devină aviator, trebuie să ai şi o trăsătură de caracter.”

Înainte de zbor, Maxim are câteva reguli, sau mai bine spus, superstiţii de care ţine cont.

MAXIM, copilot: „Eu spre exemplu nu scot gunoiul înainte de zbor, adică nu mă pornesc cu punga de gunoi şi sunt unele momente, asta cred că s-a transmis de la colegii, de la însoţitorii de bord că se mai întâmplă că nasturii de la uniformă mai au posibilitatea să se rupă şi toţi discutau că fiecare faţă are setul de cusut în geantă şi îşi cos nasturii, dar nu înainte de zbor, în rest nu prea am superstiţii de care să ţin cont sau să mă găndesc că astăzi am zbor, nu faca asta.”

Tinerii aviatori sunt sprijiţi de piloţii-comandanţi. În timpul zborului, ei au posibilitatea să învețe de la cei care au în spate mii de ore la manşă.

MIHAI BOTNARI, pilot-instructor, director Departamentul de training: „Mă bucur mult că avem colegi noi care au venit de pe băncile şcolii, cu experienţa foarte mică, dar cu foarte multă dorinţă de a-şi creşte experinţa şi îndemnările de a zbura. Deşi având având licenţă europeană, au făcut primele zboruri în Europa, totuşi ei au preferat să revină înapoi în ţara de unde au plecat, deşi erau liberi în Europa să-şi continuie zborul. Încercăm la maxim să perpetuăm toate cunoştinţele spre ei. Mă bucur că sunt nişte tineri foarte perspicace, foarte bine teoretic şi practic, ceea ce îi ajută să-şi facă meseria.”

Alexandra şi Maxim sunt un exemplu despre cum trebuie să munceşti pentru a-ți atinge scopul.

ALEXANDRA, copilot: „Să nu-şi lase mâinile în jos şi întotdeauna să stea drept se uite cu faţa dreaptă ca totul este posibil în această viaţa şi se poate de găsit şi bani şi posibilitate. Dacă doreşti poţi să faci totul, nu are împortanţă ce obstacole ai. Dacă doreşti ajunfi la orice.”

MAXIM, copilot: „Pentru a îndeplini fiecare vis trebuie să lupţi, trebuie să mergi spre el. Fiecare persoană care are un oarecare vis trebuie să-l urmeze şi să lupte pentru asta, cum nu dai.”

author-img_1

Cristina Popescu

Reporter