ACTUALITATE

Mesajul ambasadoarei Iuliana Gore Costin la 30 de ani de la primul Pod de flori

Podul de Flori a fost un eveniment cu încărcătură emoţională de neimaginat. În acea zi la podul de pe Prut şi-au dat întâlnire nu doar rude sau familii despărţite decenii la rând prin sârma ghimpată, şi-a dat întâlnire românimea mistuita de dor, în încercarea de a-şi vindeca sau cel puţin de a-şi mângâia rănile.

Expresia regretatului poet Grigore Vieru ” În timp ce unii visau să ajungă în Cosmos, eu visam să trec Prutul” reflecta,  de fapt,  trăirea  tuturor românilor basarabeni.

E  o  adevărată  binecuvântare  ca într-o viaţă de om să fii martorul unor astfel de trăiri, să înţelegi că exista  ceva mult mai puternic decât tancurile,  ceva ce  nu poate fi  ferecat în  lanţuri -  genele, fondul nostru genetic,   care   răzbate   deşerturile,  chiar si după  secete îndelungate.
 
În acea zi împreună cu alţi colegi de la Ministerul  Învăţământului,   la care activam ,  am mers la Iaşi,  unde am vizitat  Parcul Copou cu Teiul lui Mihai Eminescu, Catedrala Patriarhală, Biserica ”Trei Ierarhi”, Palatul Culturii, legendarul restaurant ”Bolta rece”, bojdeuca lui Ion Creanga. A fost prima întâlnire cu Ţara, despre care  citisem  şi despre care-mi povesteau părinţii  în nopţile lungi de iarnă.

Iaşul ne-a întâlnit cu „Dimineţi cu ferestre deschise”, melodia interpretului Stefan Hruşcă, ce răsuna  parcă special pentru noi din interiorul unui magazin de lângă hotelul Moldova.

Ascultam fascinaţi : ”Dimineţi pentru viaţă şi vise, /Dimineţi  fără lacrimi în zori, /Dimineţi fără gânduri ucise,/ Dimineţi pentru oameni şi flori”.
În acea zi  ni s-a deschis o fereastră spre o altă lume, lumea visurilor de veacuri a părinţilor şi străbunilor noştri.
 
A  risipi acest vis ar putea fi poate  cea mai mare crimă a generaţiei noastre. Pentru că fără un vis  viaţa îşi pierde sensul , iar omul îşi pierde rostul de  a  trăi.
 
Transcenderea condiţiei  umane, un salt nou in conştiinţă, extinderea responsabilităţilor de la grija faţă de propria familie, naţiune, Ţara,  în care ne-am născut la cea a  grijii  faţă de întreaga umanitate este dezideratul timpurilor pe care le trăim.
 
Aşi vrea să cred că suntem motivaţi să urcăm aceste trepte, înţelegând tot mai mult şi mai mulţi  ce  înseamnă   ”în fapt lumea-i visul sufletului  nostru” /Mihai Eminescu. “”Sărmanul Dionis” .

Iuliana Gore Costin