Semifinala România-Germania se joacă, joi seară, la Bologna, oraş aflat sub cod roşu de caniculă. 42 de grade vor fi la ora meciului. În Italia, ziua de astăzi e considerată cea mai călduroasă din acest an.
În spatele acestei echipe care dă din nou speranţe românilor stau însă jucători cu ambiţii mari şi poveşti de viaţă impresionante. Tinerii de aur au muncit mult şi au făcut sacrificii ca să ajungă unde sunt. Uneori au fost nevoiţi să trăiască departe de familii.
Născut şi crescut în Pantelimon, în Bucureşti, Ionuţ Andrei Radu şi-a început cariera la Viitorul, dus de mână la fotbal de bunica lui care văzuse un anunţ în ziar.
A evoluat apoi la juniori, la Steaua şi la Dinamo, iar la 14 ani a plecat în Italia cu tatăl lui. Şi a ajuns la Inter.
Ionuţ Andrei Radu, căpitan: Era total schimbat de ceea ce ştiam eu ca fiind fotbal. Veneam dintr-o altă cultură în altă cultură şi era total diferit. Eu când m-am dus acolo, veneam după trei ani de cel mai bun portar din România declarat la vârsta mea. M-am dus acolo şi am zis că eu nu am nicio treabă cu ce se întâmplă aici şi îmi părea oarecum rău pentru că eu mă consideram bun.
Andrei nu a dezamăgit. Munceşte în continuare ca să ajungă un nume în fotbalul internaţional.
Ionuţ Andrei Radu, căpitan: România rămâne casa mea şi n-aş da-o pe nimic în lume. Dar, dacă ar fi să mă stabilesc undeva sau să îmi iau o casă sau ceva aş face-o în America. E ţara tuturor posibilităţilor şi de ce nu.
Şi povestea lui Alexandru Paşcanu e una despre răbdare, muncă şi talent. Astăzi este fundaşul central al celor de la Leicester City şi al Naţionalei U21.
Alexandru Paşcanu, fundaş central: Eu m-am născut în România, la Bârlad şi am copilărit primii cinci ani am stat la bunici. Ai mei au plecat în Anglia să muncească. Şi după aia, după ce am împlinit cinci ani, am mers şi eu cu ei în Anglia. Şi am crescut acolo după aia.
În Anglia nu i-a fost uşor, dar a răzbit. Mulţi ani a fost tratat diferit, tocmai pentru că nu era englez. Legătura cu ţara a păstrat-o prin intermediul părinţilor, angajaţi la o fermă de căpşuni şi al celorlalţi români care munceau împreună cu ai lui.
Alexandru Paşcanu, fundaş central: Sper ca peste câţiva ani să pot să-i scot şi eu de acolo. Ei încă muncesc şi tot încearcă să mă ajute şi pe mine şi pe sora mea şi sper că peste câţiva ani, când am şi eu câţiva bani strânşi, să pot să-i scot de acolo.
Evoluţia de până acum a Naţionalei U21 a reaprins speranţele românilor că au o nouă generaţie de aur!
