Simona Halep s-a apucat de tenis la 4 ani. Şi-a sacrificat copilăria, dar nu-i pare rău. A făcut ce i-a plăcut, a muncit enorm, a câştigat faimă şi bani. Iar noi am câştigat un sportiv care, după mulţi ani, a dus din nou România în istoria tenisului mondial.

Ioan Stan este antrenorul care a descoperit-o pe Simona. Când era mică, juca fotbal cu băieţii şi alerga bine, îşi aminteşte el.

Din 2013, Simona Halep ne ţine pironiţi în faţa televizoarelor la fiecare mare meci. Harta performanţelor sale e impresionantă. Are în palmares 15 titluri WTA la simplu şi alte 11 finale.

Cele mai importante momente ale carierei rămân, totuşi, cele două finale de la Roland Garros. Sportul de performanţă a făcut-o să treacă prin toate stările: euforie, extaz, tristeţe sau neputinţă.

Ambiţioasă şi perseverentă, dar totuşi timidă... Simonei îi place să câştige. Şi joacă de plăcere, nu pentru bani. Bani a strâns destui. A câştigat peste 19 milioane de dolari din premii. Dar şi investiţiile în pregătirea ei au fost uriaşe.

Nu-i place să fie în centrul atenţiei, joacă tenis din pasiune, nu poate sta departe de teren mai mult de trei zile.

În peste două decenii de când s-a apucat de tenis, racheta i-a devenit o prelungire a braţelor. Pasiunea şi determinarea le-a avut de copil dar, în timp, a învăţat să-şi controleze mai bine emoţiile.

Şi tot sportul de performanţă a făcut-o să guste şi din paharul amar al singurătăţii, mai ales când a pierdut.

Istoria se scrie însă cu sacrificii. Iar ca să ajungă aici, Simona Halep a muncit enorm. Familia e punctul ei de sprijin, pe Justine Henin o are drept idol şi la Gheorghe Hagi se uită cu admiraţie.

Când va lăsa racheta din mână, Halep va ieşi definitiv din teren. Nu mai vrea nicio conexiune cu această lume. Îşi doreşte, în schimb, o familie şi copii.