SPORT

Romina Cuţaeva a devenit campioană mondială la hipism

Hipismul poate fi doar o distracţie aristocratică, dar poate fi şi o adevărată terapie. Într-o lume a maşinilor, mai sunt şi dintre cei care preferă plimbările călare. Pasiunea pentru căi poate atinge cote înalte de performanţă, iar pe hipodromul din Chişinău putem admira acrobaţiile unei campioane mondiale la hipism.

Romina nu-şi imaginează viaţa fără echitaţie. A făcut acrobaţie sportivă, iar de la 11 ani a descoperit o nouă pasiune: hipismul. Mare a fost mirarea părinţilor, dar ei nu au îndrăznit să devină un obstacol în realizarea acestui vis.

Deşi acrobaţiile pe cal sunt mult mai periculoase, treptat, determinarea tinerei a spulberat orice dubii. Dacă dispare pentru câteva ore, poate fi găsită la şcoala de hipism. Şi asta se întâmplă de mai bine de opt ani.

„Practic în fiecare zi, doar duminica dacă mai adorm atunci mă mai odihnesc dar aşa în fiecare zi două antrenamente, întâi dresaj apoi dzhigitovka, sau sărituri peste obsacole şi apoi dzhigitovka”, mai spune Romina.

Calul Gaby nu este un oarecare. El i-a asigurat Românei un loc pe podium. Mulţi şi-ar dori să ajungă la o asemenea performanţă. De aceea, zilnic, hipodromul din Chişinău este luat cu asalt de zeci de tineri.

„Majoritatea părinţilor, noi în glumă, de fapt şi-n serios, din start îi pregătim că ei îşi pierd copii, majoritatea cazurilor ei se îndrăgostesc în acest sport că ei fug de la şcoală şi petrec tot timpul aici”, spune Andrei Iachim, director adjunct Şcoala Republicană de Hipism.

Un factor determinant este relaţia cal - călăreţ. Amuzamentul este acceptat doar în afara competiţiilor. În cursă, incompatibilitatea duce la un fiasco.

„Trebuie să ţinem cont de caracterul calului, poate fi impulsiv prima persoană cu care a interacţionat Gabi am fost eu şi deja când calul cunoaşte o singură persoană se formează relaţia de prietenie se combină tot în doi şi devine un tot întreg”, spune Romina.

Pentru Romina, hipismul a devenit un stil de viaţă. După titlul mondial, se visează antrenor: „La moment e o parte din viaţă pentru că e ca un hobby. În acest domeniu aş vrea să devin antrenor, deja sunt campion mondial şi sper să am succes şi în continuare”.

Sportivii care practică echitaţia sunt un exemplu demn de urmat. În spatele acrobaţiilor sunt însă ani de muncă, obstacole, prăbuşiri, dar şi ridicări spre performanţă.