Este o zi obişnuită la şcoala „Pas cu Pas” din Chişinău. În clasa I-a C, copiii stau grupaţi în echipe şi răspund activ la activităţile dictate de profesoară. La prima vedere, Matei nu se deosebeşte cu nimic de colegii lui, scrie la fel de bine, citeşte şi iese la tablă. Însă este singurul însoţit de mămica lui, care stă în spatele clasei şi îşi ia notiţe. Analiză comportamentală, cum o numeşte. Ziua în care Matei a păşit pragul şcolii a fost una de care i-a fost frică.

Îmi era foarte frică că nu o să facă faţă comportamental la ore, nu o să poată să stea, o să se ridice, o să strige, o să strice lecţia şi mă gândeam ce vor spune ceilalţi părinţi. După care, îmi era frică ca copiii să nu îl perceapă altfel, să eşueze în a lega prietenii şi a lega relaţii cu ceilalţi copii. 

Dar fricile au dispărut, pentru că Matei este un elev disciplinat şi îndrăgit de colegi. Iar urmele de autism, dimpotrivă, l-au făcut special şi talentat. Cântă de un an la pian.

Totuşi, integrarea în şcoală a unui copil cu autism sau cu alte dificultăţi de dezvoltare rămâne o provocare pentru Republica Moldova. Statistici nu există, dar datele neoficiale arată că aproximativ jumătate din copiii sunt înmatriculaţi în clasa întâi în şcoli de masă, însă mai puţin de 10 la sută ajung să treacă la treapta gimnazială. De o pregătire specială, multă răbdare şi empatie, trebuie să dea dovadă şi dascălul.

Ce putem face noi, ceilalţi, pentru a-i ajuta pe copiii cu autism să se adapteze la şcoală şi la viaţă socială, este să îi privim cu deschidere, acceptare şi înţelegere şi să le acordăm aceeaşi răbdare şi afecţiune pe care le acordăm copiilor tipici.