Copilărie fără etichete – este un vis devenit realitate în grădiniţa "Licurici" din Ialoveni. Instituţia a reuşit să ofere copiilor "speciali" din localitate o şansă la educaţie incluzivă, devenind un exemplu pentru întreaga ţară.
Astăzi 47 din cei peste 400 de copii din grădiniţă sunt cu necesităţi speciale, dar beneficiază de servicii profesioniste pentru a simţi gustul copilăriei.
Dănuţ are cinci ani şi este un copil special. "Etichetele" medicale s-au ţinut lanţ de când avea un an: anomalie genetică, retard psiho-verbal - locomotor, strabism, iar recent şi epilepsie. O sarcină grea pentru el şi părinţi. După ce au străbătut zeci de cabinete medicale au ajuns la grădiniţa "Licurici" - o luminiţă de speranţă la capătul tunelului.
Cristina Condrea, mamă şi asistent personal: „Mi-a fost greu până am găsit o grădiniţă, cu oameni cu suflet mare care, ne-au înţeles şi ne-au primit ca într-o familie”.
Timp de un an, de trei ori pe săptămână, Dănuţ, însoţit de mama care a devenit între timp asistentul lui personal, vine la grădiniţă. Participă la activităţi, alături de ceilalţi copii, dar beneficiază şi de asistenţa specialiştilor.
Deşi are doar cinci ani de la înfiinţare, instituţia a reuşit să creeze condiţii prielnice pentru educaţia şi integrarea acestor micuţi. Autism, retard mental, retard de vorbire sunt doar câteva dintre afecţiunile cu care sunt diagnosticaţi.
Datorită suportului Asociaţiei Obşteşti "Lumus", angajaţii au benficiat de instruiri acasă şi peste hotare pentru a oferi suport fiecărui copil.
Educatorii sunt ajutaţi de cadrele didactice de sprijin, care devin în timp persoane de încredere pentru aceşti copii.
Natalia Guzun are şi ea un copil special, de aceea şi-a propus să-I ajute şi pe alţii.
În ajutor le vin specialiştii. Instituţia dispune de psiholog, kinetoterapeut şi logoped. În funcţie de vârstă şi diagnostic, copiii beneficiază de şedinţe specializate.
Convingerea celorlalţi părinţi de a accepta incluziunea a fost o adevărată provocare.
Drumul a fost lung, dar a apărut şi lumina din capătul tunelului.
Schimbări pozitive a observat în doar câteva luni şi Maria Dari, mama a doi gemeni cu dificultăţi de vorbire: „Sunt schimbări foarte multe de când frecventăm aici şi logopedul. Au început multe cuvinte să spună, ştie că trebuie să deseneze, să scrie, când ajunge acasă îşi ia caietul în mână şi se apucă de scris”.
Cea mai importantă răsplată pentru cei care muncesc zilnic pentru a le oferi acestor copii şanse egale de educaţie este zâmbetul şi satisfacţia părinţilor.
Dănuţ are cinci ani şi este un copil special. "Etichetele" medicale s-au ţinut lanţ de când avea un an: anomalie genetică, retard psiho-verbal - locomotor, strabism, iar recent şi epilepsie. O sarcină grea pentru el şi părinţi. După ce au străbătut zeci de cabinete medicale au ajuns la grădiniţa "Licurici" - o luminiţă de speranţă la capătul tunelului.
Cristina Condrea, mamă şi asistent personal: „Mi-a fost greu până am găsit o grădiniţă, cu oameni cu suflet mare care, ne-au înţeles şi ne-au primit ca într-o familie”.
Timp de un an, de trei ori pe săptămână, Dănuţ, însoţit de mama care a devenit între timp asistentul lui personal, vine la grădiniţă. Participă la activităţi, alături de ceilalţi copii, dar beneficiază şi de asistenţa specialiştilor.
Deşi are doar cinci ani de la înfiinţare, instituţia a reuşit să creeze condiţii prielnice pentru educaţia şi integrarea acestor micuţi. Autism, retard mental, retard de vorbire sunt doar câteva dintre afecţiunile cu care sunt diagnosticaţi.
Datorită suportului Asociaţiei Obşteşti "Lumus", angajaţii au benficiat de instruiri acasă şi peste hotare pentru a oferi suport fiecărui copil.
Educatorii sunt ajutaţi de cadrele didactice de sprijin, care devin în timp persoane de încredere pentru aceşti copii.
Natalia Guzun are şi ea un copil special, de aceea şi-a propus să-I ajute şi pe alţii.
În ajutor le vin specialiştii. Instituţia dispune de psiholog, kinetoterapeut şi logoped. În funcţie de vârstă şi diagnostic, copiii beneficiază de şedinţe specializate.
Convingerea celorlalţi părinţi de a accepta incluziunea a fost o adevărată provocare.
Drumul a fost lung, dar a apărut şi lumina din capătul tunelului.
Schimbări pozitive a observat în doar câteva luni şi Maria Dari, mama a doi gemeni cu dificultăţi de vorbire: „Sunt schimbări foarte multe de când frecventăm aici şi logopedul. Au început multe cuvinte să spună, ştie că trebuie să deseneze, să scrie, când ajunge acasă îşi ia caietul în mână şi se apucă de scris”.
Cea mai importantă răsplată pentru cei care muncesc zilnic pentru a le oferi acestor copii şanse egale de educaţie este zâmbetul şi satisfacţia părinţilor.
