Pe Şoseau Hânceşti, în Telecentru, este una dintre cele mai mari pieţe de carte vechi din Chişinău. Pe trotuar, sunt înşirate sute de volume în limbile rusă, română, engleză sau spanioală. Multe dintre ele sunt valoaroase şi au stat la loc de cinste în biblioteci particulare. Serghei Stuplin a fost filolog şi a adunat sute de cărţi. Acum le scoate la vânzare şi are şi clienţi.

SERGHEI STUPLIN, pensionar: „De la început colectam pentru mine, dar am ieşit la pensie. Am o pensie mizeră aşa că am început să scot cărţile la vânzare. E adevărat că nu sunt chiar la mare căutare, dar am în jur de 200 de persoane, cititori activi, care citesc şi colectează literatură”.

O altă mare piaţă de vechituri este improvizată în zona gării feroviare. Mulţi oameni cu venituri modeste au răscolit prin dulapuri şi şi-au scos la vânzare lucrurile inutile. Sunt multe poveşti triste în spatele acestui comerţ de supravieţuire dar comerciaţii de ocazie nu vor publicitate pentru că le este ruşine să nu fie recunoscuţi la televizor. Cu toţii au aceleaşi necazuri – prea puţini bani.

Şi pe strada Tighina, chiar în centrul Chişinăului, sunt vânzători ambulanţi. Poliţia este cu ochii pe ei dar oamenii nu renunţă uşor. Desfac gentile cu marfă, apoi le strâng şi fug, dar se reîntorc şi aşteaptă clienţii. Aşa fac în fiecare zi. Un bărbat de 61 de ani e în prag de pensionare iar dimineaţă a strâns un buchet de lalele din grădina sa, şi încearcă să câştige un ban de pâine.

 NICOLAE CAZACU: „Sunt florile mele de acasă, dar nu am unde să le vând. Am vândut la Armenească ne-au alungat, am venit aici să vând, trebuie de făcut un pic de ordine în ţara asta. E foarte grea din cauza la aştia din guvern şi parlament, se gândesc doar la ei, fac case de milioane şi maşini, dar omul care munceşte nu are”.

Comerţul stradal neatorizat este interzis iar poliţia face zilnic verificări pentru a combate acest fenomen. Lupta e grea şi durează de decenii,  deocarece, pentru mulţi oameni, vânzarea lucrurilor de prin casă a devenit unica sursă de existenţă.