Un basarabean stabilit în Ucraina se poate mândri că a deschis un centru în care poate adăposti 130 de refugiaţi. Pentru el, centrul a devenit a doua casă şi încearcă să le ofere oamenilor fugiţi din calea războiului toate condiţiile pentru a se simţi ca într-o mare familie. Vă spunem povestea lui chiar de ziua sa de naştere când împlineşte 35 de ani.
Veaceslav Cozlovschi este originar din localitatea Măgureanca, raionul Făleşti. S-a mutat în Ucraina după absolvirea clasei a 9-a pentru a-şi continua studiile la Colegiul Biblic din Cernăuţi. Aici a cunoscut-o pe soţia sa, Tatiana, şi acum au împreună 4 copii. Când a început războiul, cei doi se gândeau să se refugieze din Ucraina, dar nu au putut să-şi lase semenii care aveau mare nevoie de ajutor.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Planurile noastre nu s-au realizat. Când noi eram aici veneau forte mulţi refugiaţi care mă sunau să le găsim un loc de cazare, un loc de refugiu unde să trăiască. Ne-am hotărât cu familia să rămânem aici şi să ajutăm. Foarte mulţi prieteni au plecat peste hotare folosindu-se şi plecând în SUA, Europa”.
Astfel, Veaceslav s-a pomenit în prima linie de ajutor. Şi-a suflecat mânecile şi împreună cu câţiva prieteni au transformat sălile Centrului Creştin "Filadelfia" din oraşul Herţa în centru pentru refugiaţi.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Din primele zile am crezut că voi primi 1, 2, 3 familii dar până la Centru nostru de la Filadelphia avem peste 130 de persoane, 40 de copii, şi este foarte mult de lucru cu ei”.
Primii refugiaţi au sosit la Herţa chiar pe 25 februarie. Veaceslav, care este şi directorul acestui centru, îşi doreşte acum să extindă spaţiul. Cheltuielile sunt mari dar nu vrea să renunţe.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Trăim din mila lui Dumnezeu. Noi nu avem un buget pus deoparte pentru ceea ce avem. Avem prieteni şi fonduri cu alimente care vin de peste hotare, din România, Europa, America. Acum cea mai mare lipsă care este e apa. Trebuie să mai săpăm o fântână. Aceea a secat, nu mai este apă. Aducem apa cu rezervor, dar trebuie să facem o fântână. Vrem să mai facem şi nişte camere de locuit pentru că sunt prea mulţi în camere”.
Este mare nevoie de produse alimentare, de igienă, haine şi încălţăminte. Veaceslav este îngrijorat şi de situaţia din Republica Moldova.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Eu chiar dacă locuiesc aici, mă doare inima pentru ţara unde m-am născut. Cu părere de rău, mama e acasă, fraţii şi surorile sunt plecaţi. Nu ştim ce va fi. Am vorbit cu mama şi ea spune că rămâne acasă. Cu situaţia din Transnistria nu ştim ce va fi, dar credem că Dumnezeu ne va ocroti”.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Planurile noastre nu s-au realizat. Când noi eram aici veneau forte mulţi refugiaţi care mă sunau să le găsim un loc de cazare, un loc de refugiu unde să trăiască. Ne-am hotărât cu familia să rămânem aici şi să ajutăm. Foarte mulţi prieteni au plecat peste hotare folosindu-se şi plecând în SUA, Europa”.
Astfel, Veaceslav s-a pomenit în prima linie de ajutor. Şi-a suflecat mânecile şi împreună cu câţiva prieteni au transformat sălile Centrului Creştin "Filadelfia" din oraşul Herţa în centru pentru refugiaţi.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Din primele zile am crezut că voi primi 1, 2, 3 familii dar până la Centru nostru de la Filadelphia avem peste 130 de persoane, 40 de copii, şi este foarte mult de lucru cu ei”.
Primii refugiaţi au sosit la Herţa chiar pe 25 februarie. Veaceslav, care este şi directorul acestui centru, îşi doreşte acum să extindă spaţiul. Cheltuielile sunt mari dar nu vrea să renunţe.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Trăim din mila lui Dumnezeu. Noi nu avem un buget pus deoparte pentru ceea ce avem. Avem prieteni şi fonduri cu alimente care vin de peste hotare, din România, Europa, America. Acum cea mai mare lipsă care este e apa. Trebuie să mai săpăm o fântână. Aceea a secat, nu mai este apă. Aducem apa cu rezervor, dar trebuie să facem o fântână. Vrem să mai facem şi nişte camere de locuit pentru că sunt prea mulţi în camere”.
Este mare nevoie de produse alimentare, de igienă, haine şi încălţăminte. Veaceslav este îngrijorat şi de situaţia din Republica Moldova.
VEACESLAV COZLOVSCHI voluntar: „Eu chiar dacă locuiesc aici, mă doare inima pentru ţara unde m-am născut. Cu părere de rău, mama e acasă, fraţii şi surorile sunt plecaţi. Nu ştim ce va fi. Am vorbit cu mama şi ea spune că rămâne acasă. Cu situaţia din Transnistria nu ştim ce va fi, dar credem că Dumnezeu ne va ocroti”.
