Or, doar 10% dintre funcţiile de conducere sunt ocupate de femei. În domeniul apărării, prevederile ce reglementează avansarea în cariera militară par ar fi neutre. Însă, în condiţiile sub-reprezentării femeilor în comisiile de atestare, a stereotipurilor şi prejudecăţilor de gen, şansele de avansare în carieră militară a femeilor sunt limitate.

Studiul evaluează posibile măsuri speciale temporare şi de acomodare rezonabilă pentru promovarea egalităţii de gen în cele două domenii, prin prisma mai multor aspecte. Este vorba despre cerinţe fizice şi dimensiunea de gen, recrutare şi admitere, promovare în funcţii şi segregare pe verticală, orar de muncă, responsabilităţile de familie, infrastructură.

În domeniul afacerilor interne, actele normative speciale menţin cerinţe fizice diferenţiate pentru candidaţii şi candidatele la Academia de Poliţie şi persoanele care optează pentru angajarea în instituţiile subordonate. Comisiile de evaluare create în baza Regulamentului cu privire la organizarea pregătirii fizice şi sportului în cadrul IGP şi IGC din cadrul MAI sunt formate preponderent din bărbaţi. Totodată, se constată că femeile poliţiste nu sunt instruite suficient cu privire la aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale.

Studiul constată că aplicarea cotelor de admitere (care constituie până la 30% din numărul total de locuri prevăzut pentru învăţământul cu frecvenţă) pentru candidatele de gen feminin sunt discriminatorii şi dezavantajează candidatele. În domeniul recrutării, se constată prevederi discriminatorii în care ar putea duce la refuzul de a admite femeile gravide şi refuzul de a angaja femeile gravide. Potrivit unor practici informale, femeile care la momentul depunerii actelor pentru admitere sunt însărcinate, nu vor fi atestate de Comisiile de expertiză medicală pentru admiterea la studii în cadrul Academiei de Poliţie şi al Colegiului Poliţiei de Frontieră.

Chiar dacă legislaţia naţională prevede reglementări de ajustare a orarului de muncă, datele statistice furnizate de Ministerului de Interne sugerează că aceste mecanisme legale nu sunt valorificate, inclusiv şi din cauza lipsei infrastructurii necesare, de exemplu cum ar fi lipsa încăperilor amenajate pentru alăptare. Datele statistice colectate sugerează că unele instituţii subordonate ale MAI nu valorifică reglementările legale de ajustare a orarului de muncă.

În domeniul apărării, deşi au for întreprinse măsuri pentru a înlătura anumite bariere cu care se confruntă femeile, mai persistă practicile de menţinere a unor standarde diferenţiate de pregătire fizică a femeilor şi bărbaţilor care nu sunt bazate neapărat pe diferenţele biologice dinte femei şi bărbaţi. Femeile sunt sub-reprezentate în comisiile de atestare şi admitere, femeile constituind aproximativ o cincime din numărul total de membri. Procesul de recrutare pare a fi neutru din perspectiva de gen, această practică neutră are ca efect dezavantajarea femeilor.

Normele rigide privind concediul de maternitate şi îngrijire a copilului, determină femeile să aleagă între maternitate şi avansarea în carieră. Actele legislative şi normative menţionate nu prevăd măsuri de acomodare rezonabilă a orarului de muncă, similar normelor din Codul Muncii.

Condiţiile de desfăşurare a studiilor din instituţiile de învăţământ în domeniul milităriei nu ţin cont de particularităţile biologice diferite ale femeilor şi bărbaţilor. Uniformele militare şi alte dispozitive militare tip nu ţin cont de anumite particularităţi ale persoanei.

Studiul a fost elaborat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, împreună cu Andrei Brighidin, expert în domeniul drepturilor omului, Romaniţa Iordache, expertă internaţională şi Vadim Vieru, expert legal. Elaborarea studiului este parte componentă a programului „Susţinerea femeilor din Moldova în liderism şi participare în procesul decizional”, lansat în luna mai 2018, implementat de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), împreună cu Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor (UN Women), finanţat de Suedia.