SOCIAL

Sindicatele sunt împotriva reglementării în legislaţia naţională promovate de către Consiliului Economic pe lângă Prim-ministru: „Cea mai modernă formă de sclavie”

post-img

Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova critică propunerea de a reglementa legislaţia naţională a leasingului de personal, care ar fi promovată insistent de mediul de afaceri din Republica Moldova prin intermediul Consiliului Economic pe lângă Prim-ministru, potrivit CNSM aceasta ar fi o formă de sclavie.

Poziţia CNSM:

Implementarea în Republica Moldova a instituţiei agentului de muncă temporară (leasingului de personal) care înseamnă stabilirea dreptului patronului (întreprinderii utilizatoare) să beneficieze de munca unui salariat printr-un intermediar (agent de muncă temporară) fără să-şi asume responsabilităţi (achitarea salariului, pregătire profesională, termene de preavizare, achitarea compensaţiilor în caz de încetare a raporturilor de muncă, a concediilor de odihnă, medicale, de studii, etc.), presupune, după noi, reglementarea celei mai moderne forme de sclavie.

Cu alte cuvinte, această formă de angajare sau, mai bine zis, de liberalizare (flexibilizare) excesivă a relaţiilor de muncă are drept scop reducerea costurilor angajatorilor din contul lucrătorilor şi anume, prin limitarea drepturilor şi garanţiilor legale ale acestuia.

Or, stabilirea în Republica Moldova a instituţiei leasingului de personal impune o serie de riscuri şi dezavantaje pentru lucrători, şi anume:

1) instabilitatea locului de muncă, din cauza căreia salariatul are de suportat mai multe consecinţe negative (ex: neacordarea creditelor bancare; neavansarea în cariera profesională; acumularea stresului etc.);

2) limitarea dreptului la angajare pe perioadă nedeterminată, la întreprinderea utilizatoare, cel puţin pe perioada misiunii, adică, pe durata cât ai semnat un contract cu intermediarul (agentul de muncă temporară);

3) aplicarea în mod frecvent (abuziv) a perioadei de probă, pentru salariatul temporar, adică, practic pentru fiecare misiune;

4) utilizarea acestei forme de „angajare” nu doar pentru exercitarea unor sarcini cu caracter temporar, dar şi pentru activităţile cu caracter permanent;

5) încetarea contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată cu salariaţii deja angajaţi şi transferarea acestora în categoria salariaţilor temporari (situaţia similară celei cu zilierii);

6) diminuarea fondului de salarizare şi inclusiv a încasărilor la bugetul public naţional, prin diminuarea plăţilor salariale;

7) diminuarea esenţială a protecţiei salariaţilor din partea statului, întrucât lipseşte un mecanism clar şi eficient de control de stat, în cazul nerespectării de întreprinderea utilizatoare, cât şi de agentul de muncă temporară a cadrului legal în domeniul muncii;

8) diminuarea responsabilităţilor angajatorului pentru despăgubirea salariaţilor în cazul lichidării unităţii (falimentului) sau reducerii numărului sau a statelor de personal;

9) lipsa mecanismului de intervenţie, combatere şi de constatare din partea agentului de muncă temporară, sau a altor reprezentaţi ai salariatului temporar în cazul încălcărilor de către întreprinderea utilizatoare a reglementărilor legale privind timpul de muncă, timpul de odihnă etc.;

10) lipsa mecanismului de constatare şi de intervenţie corespunzătoare din partea agentului de muncă temporară, sau a altor reprezentaţi ai salariatului temporar pentru încălcările întreprinderii utilizatoare a cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă în raport cu salariatul temporar;

11) lipsa mecanismului de reparare a unui eventual prejudiciu material cauzat salariatului temporar de către întreprinderea utilizatoare.

Totodată, nu pot fi neobservate şi alte dezavantaje ale salariaţilor, cum ar fi:

1) limitarea practic la zero a dreptului la asociere şi mai cu seamă, a dreptului la negocieri colective, întrucât salariaţilor angajaţi prin agent de muncă temporară le este imposibil să-şi cunoască colegii din cadrul unităţii;

2) limitarea drastică a dreptului salariaţilor de a fi reprezentaţi în faţa angajatorului sau a reprezentanţilor acestuia, pentru apărarea drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale;

3) diminuarea semnificativă a activităţii de parteneriat social şi chiar a mecanismului de realizare a acestuia, mai cu seamă, la nivel de unitate şi altele.

Luând în considerare cele enumerate mai sus, este lesne de înţeles, că această formă de angajare, adică, prin agent de muncă temporară, aduce beneficii şi avantaje doar pentru patron şi intermediar, ultimul beneficiind de un comision din contul salariatului temporar, iar celălalt scăpând de cheltuielile legate de:

- întreţinerea personalului;

- formarea profesională;

- concediile de odihnă, medicale sau de studii;

- lichidare sau reducerea numărului sau a statelor de personal;

- contractul colectiv de muncă;

- litigiile individuale de muncă etc.

Prin urmare, implementarea instituţiei de agent de muncă temporară, după noi, este totalmente dezavantajoasă pentru salariaţi şi va avea ca efect iminent diminuarea semnificativă a drepturilor şi garanţiilor acestora, în comparaţie cu prevederile actuale ale legislaţiei muncii în vigoare, fapt pentru care CNSM prin avizul său s-a expus împotriva promovării şi adoptării proiectului de Lege elaborat sub patronajul Consiliului Economic pe lângă Prim-ministru, care are drept scop reglementarea în legislaţia naţională a leasingului de personal (instituţiei agentului de muncă temporară).”