În urmă cu 15 ani, sătenii din Izvoare se puteau mândri cu o bogată reţea de ape subterane. Mihail Gârbu locuieşte chiar în apropierea lor şi povesteşte cu nostalgie că, pe vremuri, izvoarele erau o sursă importantă de apă pentru localnici. Femeile îşi spălau rufele iar copiii se bălăceau. Acum, apa abia mai curge.

În prezent, comuna este conectată la o sondă şi oamenii au apă filtrată de la robinet. Sătenii sunt totuşi trişti pentru că le seacă izvoarele seacă. Ele sunt cartea lor de vizită, ca o moştenire din străbuni.

Administraţia locală încearcă să menţină o oază de speranţă şi au amenajat cu grijă câteva izvoare. Primarul spune că, în 2016, au curăţat izvoarele, dar, doi ani mai târziu, a scăzut drastic nivelul apei. Acum sunt în căutarea unui specialist care ar putea găsi o soluţie.

Specialişti susţin că secarea izvoarelor şi a fântânilor este o problema acută, iar printre  cauze ar fi schimbările climatice şi mişcările tectonice.

Satul era vestit încă din secolul 17 pentru apa limpede a izvoarelor săpate de localnici. În anul 1772, satul primeşte numele de Izvoarele, nume păstrat până astăzi. În sat locuiesc acum aproape 1600 de oameni.