Criza economică dar şi lipsa de empatie a autorităţilor se răsfrâng dramatic asupra vieţii sociale. Republica Moldova nu are destui asistenţii care să îngrijească persoanele cu dizabilităţi severe. Potrivit datelor oficiale, sunt aproape 6 mii de asistenţi personali şi ar fi nevoie de încă vreo 3 mii 500 pentru a acoperi necesităţile. Dar nu sunt bani.
Această femeie este de şapte ani asistent personal pentru fiul său care are o dizabilitate severă.
În momentul în care a apărut legea asistenţilor personali ne-am bucurat cu toţii, acesta este un bine pentru cei care stau în instituţiile rezidenţiale, ar putea să-şi ia pe cineva din rude ca asistent personal şi să aibă o viaţă independentă. Dacă vorbim de cei care, ca mine, au o persoană cu dizabilităţi în familie, nu mai poţi să activezi în altă parte. Să mai faci ceva, pe lângă, da. Dar să fii angajat oficial nu este posibil.
Femeia spune că cei trei mii de lei pe care îi primeşte lunar nu sunt un colac de salvare, ci un os aruncat de către autorităţi.
Mamă: „ Dacă aş fi o mamă rea, l-aş plasa într-o instituţie rezidenţială şi statul ar cheltui 8-10 mii de lei. Cum face statul, economiseşte cu noi.”
LILIA ŢURCANU, reporter TVR MOLDOVA: „Servicul de asistenţă personală a început să fie implementat în Republica Moldova în 2013. Iniţial, acest serviciu era acoperit de 200-300 de asistenţi personali, acum numărul acestora a ajuns la aproape 6000. Totuşi ar mai fi nevoie de încă de 3500 de angajaţi pentru a acoperi tot necesarul.”
Lipsa de personal duce, adesea, la încălcarea drepturilor. Un raport al Avocatului Poporului arată că, deseori, persoanele angajate ca asistenţi personali nu au concediu de odihnă.
Mamă: „Din 2014 am avut concediu doar pe hârtie. Atunci când eu mă aflu în concediu eu sunt tot mamă, tot asistent personal. Eu nu pot să plec în concediu, nu pot să plec din ţară, nu pot să plec la mare, la sanatoriu.”
Abia în 2020, după ce a fost sesizat Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii, i s-a acceptat cererea de suplinire cu un alt asistent personal, pe perioada concediului. Potrivit unui studiu efectuat de Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, în anul 2017, erau în jur de 13 mii de persoane cu dizabilităţi severe care aveau nevoie de un asistent personal.
GHEORGHE BOSÎI, jurist, Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi: „În general problema cu care se confruntă serviciul de asistenţă personală este că el este creat şi finanţat de către autorităţile publice locale, deşi, potrivit Constituţiei, serviciile sociale ar trebui create şi gestionate de către Guvern. Şi dacă un raion, este cu finanţe foarte mici, de aici apare şi imposibilitatea de a crea noi posturi de asistent personal.”
Autorităţile se plâng de lipsa banilor dar susţin că se caută soluţii.
VASILE CUŞCA, secretar de stat, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale: „Este un serviciu costisitor. O să vă dau un exemplu, doar pentru anul viitor pentru acele 7430 de unităţi de asistenţi personali sunt necesare în jur de 500 de milioane de lei.”
Autorităţile au anunţat că 458 de mii de lire sterline, bani confiscaţi de autorităţile britanice de la Luca Filat, fiul lui Vlad Filat, vor fi folosiţi pentru angajarea a 566 de asistenţi personali pentru o perioadă de 4 luni.
În momentul în care a apărut legea asistenţilor personali ne-am bucurat cu toţii, acesta este un bine pentru cei care stau în instituţiile rezidenţiale, ar putea să-şi ia pe cineva din rude ca asistent personal şi să aibă o viaţă independentă. Dacă vorbim de cei care, ca mine, au o persoană cu dizabilităţi în familie, nu mai poţi să activezi în altă parte. Să mai faci ceva, pe lângă, da. Dar să fii angajat oficial nu este posibil.
Femeia spune că cei trei mii de lei pe care îi primeşte lunar nu sunt un colac de salvare, ci un os aruncat de către autorităţi.
Mamă: „ Dacă aş fi o mamă rea, l-aş plasa într-o instituţie rezidenţială şi statul ar cheltui 8-10 mii de lei. Cum face statul, economiseşte cu noi.”
LILIA ŢURCANU, reporter TVR MOLDOVA: „Servicul de asistenţă personală a început să fie implementat în Republica Moldova în 2013. Iniţial, acest serviciu era acoperit de 200-300 de asistenţi personali, acum numărul acestora a ajuns la aproape 6000. Totuşi ar mai fi nevoie de încă de 3500 de angajaţi pentru a acoperi tot necesarul.”
Lipsa de personal duce, adesea, la încălcarea drepturilor. Un raport al Avocatului Poporului arată că, deseori, persoanele angajate ca asistenţi personali nu au concediu de odihnă.
Mamă: „Din 2014 am avut concediu doar pe hârtie. Atunci când eu mă aflu în concediu eu sunt tot mamă, tot asistent personal. Eu nu pot să plec în concediu, nu pot să plec din ţară, nu pot să plec la mare, la sanatoriu.”
Abia în 2020, după ce a fost sesizat Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii, i s-a acceptat cererea de suplinire cu un alt asistent personal, pe perioada concediului. Potrivit unui studiu efectuat de Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, în anul 2017, erau în jur de 13 mii de persoane cu dizabilităţi severe care aveau nevoie de un asistent personal.
GHEORGHE BOSÎI, jurist, Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi: „În general problema cu care se confruntă serviciul de asistenţă personală este că el este creat şi finanţat de către autorităţile publice locale, deşi, potrivit Constituţiei, serviciile sociale ar trebui create şi gestionate de către Guvern. Şi dacă un raion, este cu finanţe foarte mici, de aici apare şi imposibilitatea de a crea noi posturi de asistent personal.”
Autorităţile se plâng de lipsa banilor dar susţin că se caută soluţii.
VASILE CUŞCA, secretar de stat, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale: „Este un serviciu costisitor. O să vă dau un exemplu, doar pentru anul viitor pentru acele 7430 de unităţi de asistenţi personali sunt necesare în jur de 500 de milioane de lei.”
Autorităţile au anunţat că 458 de mii de lire sterline, bani confiscaţi de autorităţile britanice de la Luca Filat, fiul lui Vlad Filat, vor fi folosiţi pentru angajarea a 566 de asistenţi personali pentru o perioadă de 4 luni.
