Restanţe serioase se înregistrează şi la capitolul protecţia victimelor. Astfel, programe de reabilitare şi reintegrare complexe şi de lungă durată a copiilor victime care au suferit de exploatare şi abuz sexual, cum ar fi trafic de copii în scop sexual, implicare în prostituţie şi pornografie sau producerea materialelor cu abuz sexual nu există în ţară.

„Servicii de intervenţie în situaţii de criză, pe timp de noapte, în week-end, dar şi servicii mobile şi multidisciplinare lipsesc, nefiind posibilă intervenţia eficientă pentru ca drepturile copilului să fie protejate”, susţine Elena Botezatu una dintre autoarele raportului.

Cercetarea  constată unele deficienţe ale cadrului legal privind abuzurile sexuale online. ”La fel de grave sunt lacunele legislative care permit abuzatorilor să evite răspunderea penală în cazuri de abuz al copiilor. Pentru că este vorba inclusiv despre infracţiuni grave, insistăm ca autorităţile să revizuiască acest aspect”, a menţionat Natalia Bayram, avocată în cadrul organizaţiei. Potrivit acesteia, violenţa sexuală faţă de copii este una din cele mai grave forme de violenţă faţă de copii, iar aceasta necesită elaborarea unei legi speciale şi complexe, care să stabilească clar instituţiile competente şi obligaţiile acestora în domeniile de prevenire, investigare şi protecţie a copiilor faţă de abuzul şi exploatarea sexuală.

La capitolul măsuri pentru abuzatori sexuali, s-a constatat că statul nu a elaborat programe de asistenţă şi intervenţie pe durata ispăşirii pedepsei, dar şi programe de resocializare şi monitorizare a celor care şi-au ispăşit pedeapsa, astfel fiind condiţionată recidiva.

Studiul a fost lansat în contextul Zilei Europene pentru Protecţia Copiilor împotriva Exploatării Sexuale de către Centrul Internaţional ,,La Strada” . Acesta cercetează în ce măsură, la cinci ani de la ratificare, Republica Moldova a implementat măsurile stabilite de Convenţia de la Lanzarote, conform angajamentelor asumate.