SOCIAL

Prin satele Republicii Moldova mirosul de must proaspăt şi aromat se simte aproape la fiecare poartă

Prin satele Republicii Moldova, mirosul de must proaspăt şi aromat se simte aproape la fiecare poartă. Gospodarii se trezesc dis de dimineaţă pentru a culege poama şi pentru a pregăti tulburelul, care la iarnă va fi numai bun de turnat în pahare. Fiecare are reţeta lui, moştenită din generaţie în generaţie.

Toamna, în Republica Moldova, e anotimpul în care sătenii sunt ca roiurile de albine iar peste tot se simt aromele proaspete de la vinul fermentat. Forfotă mare este şi în gospodăria Gâlcă, din satul Voloviţa, raionul Soroca. Tradiţional, pregătirea vinului reuneşte toţi membrii familiei. Şi în acest an, bunicii Valentina i-au sărit în ajutor copiii şi nepoţii care au aşteptat cu sufletul la gură această vizită cu specific viticol.

VALETINA GÂLCĂ: „La mine, decurge tot procesul odata, culegem, zdrobim, bate la teasc... ei intotdeauna vin si ma ajuta”.

Cele două fiice ale Valentinei mărturisesc că această tradiţie poartă o însemnătate aparte pentru ele. Îşi aduc aminte cu nostalgie de vremurile de odinioară şi îşi doresc să transmită şi mai departe copiilor  aşa-zisul drum al vinului din ograda bunicilor".  

„Traditia asta de a culege poama s-a pastrat in familia noastra de multi ani. Era bine pentru ca bunica pregatea ceva gustos... si tiftelute cum pregatea ea nu mai sunt”.

Grăbită şi cu mâinile bătătorite de muncă, Valetina Gâlcă i-a pus pe toţi la treabă. În fiecare an face cam 100 de litri de tulburel. Nu are o vie mare, însă e suficientă roadă pentru toată familia. Cert este că licoarea ei se face  după o reţetă specială.

VALETINA GÂLCĂ: „Si vreau sa va zic! Poate nu trebuia sa va zic, dar il zic: fac vin curat si pun in el floare de tei. Si el mai are inca o aroma gustoasa.

În familia Gâlcă fiecare are o sarcină aparte, iar când se duce mustul în pivniţă, acolo au trecere doar bărbaţii. Pentru ei, fiecare bobiţă de poamă este importantă.

După ce fermentează mustul, licoarea obţinută cu trudă este ţinută, cu sfinţenie, doar în butoaie. Iar, iarna, de sărbători, se adună cu toţii la masa şi dau "cep" vinului.