În cele cinci călătorii pe care le-a făcut în diferite regiuni ale ţării perşilor, Aurel Cepoi a descoperit o lume, absolut diferită de cea care azi trăieşte în era progresului tehnologic. O lume, în care păstorii de animale străbat cu turmele lor, sute de kilometri, de la şes la munte. Aurel Cepoi a trăit în aceste triburi nomade şi a surprins imagini inedite.

„Mă interesează viaţa acestor oameni marginalizaţi care printr-un efort reuşesc să-şi ducă cultura, istoria în spate, cât or mai duce-o, pentru că o mai pierd pe drum. Iar pandemia o să aibă şi ea aportul ei în dispariţie”, a spus Aurel Cepoi.

Acesta a străbătut un drum de peste 15 mii de kilometri într-o ţară, în care trăiesc în jur de un milion de nomazi. De două ori pe an, aceştia îşi încarcă toată averea în maşini sau pe măgari, şi pornesc împreună cu animalele lor spre noi păşuni.

„Au nevoile lor zilnice – oi care se pierd, animale, au copii foarte mulţi de care trebuie să ai grijă”,  a spus Aurel Cepoi..

Aurel Cepoi spune că nu i-a fost uşor să renunţe la confortul de acasă şi să aleagă un trai la limita supraveţuirii.

 A dormit împreună cu nomazii iranieni în corturi de lână, a stat în pustiu şi a înfruntat furtuni de nisip. A înjunghiat cu ei capre şi a tras cu puşca. A încercat să fie unul de-al lor.

„Fiecare nomad are o armă, ţi-o prezintă cu mândrie. De multe ori sunt moştenite de la bunici, sunt chestii legale. Pentru distracţie, am împuşcat şi am aşezat la pământ vreo şase oameni, din cauza că m-am rostogolit”, a spus  a spus Aurel Cepoi..

A participat chiar şi la nunţile autentice din triburi, la care de obicei, vin câteva mii de oameni.

„Este ceva de nedescris. Se instalează foarte multe corturi, zeci de corturi. Pe parcursul unei zile se perindă cam 2000-3000 de oameni care vin să mănânce şi să danseze, să-şi întâlnească rudele, prietenii”, a spus Aurel Cepoi..

Iar mirii vin în ultima zi a nunţii, pentru câteva ore şi doar pentru a-şi lua cadourile. Fotograful Aurel Cepoi a surprins imagini, care l-au impresionat în mod deosebit.

„La o nuntă un bărbat duce şi puşca şi copilul, ceea ce e foarte complicat să vezi la nomazi. Ei au o cultură care delimitează strict ce face o femeie, ce face un barbat. Nu prea vezi bărbaţi nomazi să stea cu copiii”,  a spus Aurel Cepoi.

Deşi trăiesc într-o lume închisă, triburile de nomazi nu sunt o castă. Dimpotrivă, nomazii iranieni sunt foarte prietenoşi, ospitalieri şi dornici de vorbi despre cultura şi tradiţiile lor. Şi chiar le place să fie fotografiaţi.
„Dacă ai nimerit pe mâinile lor, nu scapi uşor. Te hrănesc, vor să le faci mii de poze, te întreabă, fiecare vrea să vină să te pipăie”,  a spus Aurel Cepoi..

Recent, la editura Cartier, a apărut albumul de fotografii făcute în Iran, cu titlu "Cei rămaşi şi cei pierduţi. Tranziţia nomazilor iranieni spre dispariţie". Iar zilele trecute, la Muzeul Naţional de Artă din Chişinău, a fost inaugurată şi expoziţia de fotografie – "Nomad în Iran".

„Subiectul ales de Aurel nu este unul exotic, el a luat cea mai complexă componentă a locului şi a timpului, nomazii. Ştiu bine că voia să continue cu Mongolia, dar şi Turkmenia”, A SPUS NICOLAE POJOGA, video-jurnalist.

„De fapt asta e interesant, cotidianul triburilor nomade, cum învaţă copiii, cu ce trăiesc. Ei trăiesc într-o sărăcie foarte mare, dar pe de altă parte, se bucură de o mare libertate. Din ce mi-a spus el, sunt oameni foarte binevoitori şi deschişi”, A SPUS GHEORGHE ERIZANU, director, editura Cartier.

Expoziţia va fi deschisă pentru public până pe 7 martie. Vizitatorii vor putea cumpăra fotografii, iar banii strânşi vor ajunge la Centrul Tony Hawks din Chişinău pentru reabilitarea copiilor cu dizabilităţi.