Într-un reportaj recent, realizat de „TVR Moldova”, Ion Moraru, care a suportat chinuri groaznice în închisorile sovietice din cauza dragostei sale pentru neamul românesc, luându-se de piept cu regimul de ocupaţie sovietic la vârsta de numai 17 ani, spunea că nu regretă nimic din ce i s-a întâmplat în viaţă.

Şi-a descris suferinţele prin care a trecut în trilogia autobiografică „Pustiirea. Treptele infernului şi Fata cu miros de busuioc”, tipărită la Mănăstirea Putna.

Zilele trecute, Ion Moraru a fost vizitat de Ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, iar ultima sa dorinţă a fost ca diplomatul să sărute pământul Ţării, atunci când ajunge în România, şi pentru dumnealui.

„Am avut acel sentiment unic că mă întâlnesc cu ISTORIA. (...) M-a rugat ca atunci când ajung în România să sărut pământul Ţării şi pentru Dumnealui, care acum e bătrân şi neputincios. Arareori am avut prilejul să cunoasc astfel de Oameni, adevarate enciclopedii vii ale istoriei noastre recente - cu rănile dragostei de neam încă nevindecate, demni şi mândri, sensibili şi înţelepţi”, a povestit Daniel Ioniţă.

Ion Moraru s-a născut la 9 martie 1929, în Mândâc, judeţul Bălţi, actualmente în raionul Drochia. Ion Moraru şi Petre Lungu au fost fondatorii organizaţiei „Sabia Dreptăţii” din Bălţi. Cu sediul în Liceul Pedagogic (fost Liceul „Ion Creangă”) din Bălţi, acest grup de rezistenţă armată antisovietică a fost activ în oraş în timpul perioadei staliniste. Grupul „Sabia Dreptăţii” a fost descoperit de NKVD în 1947, iar membrii săi arestaţi, scrie ziarulnaţional.md.

„Am avut o viaţă fericită, pentru că nu m-am conformat tăvălugului istoriei”, declara anterior într-un interviu Ion Moraru.