Modificările propuse stabilesc că angajatorul poate stabili programe flexibile de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului, dacă această posibilitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern al unităţii sau în alt act administrativ la nivel de unitate. Programul flexibil de muncă se instituie în baza acordului între părţi, prin monitorizarea de către angajator a orei de sosire şi de plecare, notează bislaw.md.

Programele flexibile de muncă presupun un mod diferit de organizare zilnică a timpului de muncă faţă de regimul normal de muncă. Durata zilnică a timpului de muncă poate fi împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află la locul de muncă şi o perioadă variabilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare.

Condiţiile de activitate în cadrul programului flexibil de muncă se stabilesc în contractul individual de muncă.

În schimb, documentul abrogă două alinitate din art. 100 din Cod, acestea prevăd că:

• angajatorul poate stabili, cu acordul scris al salariatului, programe individualizate de muncă, cu un regim flexibil al timpului de muncă, dacă această posibilitate este prevăzută de regulamentul intern al unităţii sau de contractul colectiv ori de cel individual de muncă.
• durata zilei de muncă poate fi, de asemenea, împărţită în două segmente: o perioadă fixă, în care salariatul se află la locul de muncă şi o perioadă variabilă (mobilă), în care salariatul îşi alege orele de sosire şi plecare, cu respectarea duratei zilnice normale a timpului de muncă

Programul flexibil de muncă poate funcţiona numai cu respectarea prevederilor actuale privind durata zilnică a timpului de muncă.