Biserica le-a devenit nu doar un bastion pentru spiritualitate, ci şi pentru protecţia lor fizică. Vorbim despre mai bine de 100 de ucraineni care s-au adăpostit într-o casă românească de rugăciuni din satul Igeşti, Cernăuţi. Oamenii s-au refugiat din Mariupol, Sumî şi Volânia, oraşe care sunt atacate fără milă de armata rusă. Aici au un acoperiş deasupra capului, hrană, produse de primă necesitate, dar cel mai important e că au găsit linişte şi pace.
Localnicii din Mariupol sunt şi până acum îngroziţi de coşmarul prin care au trecut. Când ruşii au început atacul asupra oraşului, oamenii s-au adăpostit în biserică. Au stat acolo ascunşi trei zile, iar atacurile deveneau tot mai puternice. Oamenii nu se mai simţeau în siguranţă aşa că au decis să plece cât mai departe.
„Eu am organizat un grup din 120 de oameni şi am părăsit oraşul Mariupol. Asta este groaznic. Noi am ieşit din iad. Chiar şi ceea ce se spune sau se arată la televizor, oricum nu poate fi redat şi retrăit. Puterea rachetelor şi bombelor era atât de mare încât casele vecinilor erau distruse. Doar Dumnezeu ne-a ţinut în viaţă.”
„Când situaţia s-a agravat foarte mult, am fost nevoiţi să părăsim oraşul şi tare ne grăbeam. Ne-au spus să luăm lucrurile strict necesare. Tot ce am reuşit să iau a fost biblia, un carnet, penar şi câteva bluze. Nu am mai luat nimic. ”
Oamenii povestesc că au plecat dintr-un oraş cu multe ruine care nu mai seamănă cu Mariupolul de altă dată. A fost distrusă o bună parte a infrastructurii, iar în oraş nu mai este lumină, căldură, apă şi produse alimentare.
GHEORGHE PILOIMAN pastorul Bisericii baptiste, Igeşti, Cernăuţi: „Drumul era atât de aglomerat încât cei care au călătorit din Mariupol au făcut cam 2 zile şi jumătate. Încercau să ocolească pentru că străzi erau tancuri, tot felul de armamente, posturi militare şi i-au împiedicat să ajungă.”
Oamenii din Igeşti s-au solidarizat şi le-au donat refugiaţilor tot ce au putut, iar unii localnici i-au adăpostit chiar la ei acasă.
„Acesta este dorul meu ca să putem ajuta cumva pe ei că toţi suntem creştini şi sperăm că şi Dumnezeu ne ajută în aceste clipe grele şi dificile.”
Conducerea centrului de plasament al refugiaţilor din Igeşti face apel la oameni să doneze şi în continuare produse de primă necesitate. Totodată, este nevoie de un generator de electricitate.
„Eu am organizat un grup din 120 de oameni şi am părăsit oraşul Mariupol. Asta este groaznic. Noi am ieşit din iad. Chiar şi ceea ce se spune sau se arată la televizor, oricum nu poate fi redat şi retrăit. Puterea rachetelor şi bombelor era atât de mare încât casele vecinilor erau distruse. Doar Dumnezeu ne-a ţinut în viaţă.”
„Când situaţia s-a agravat foarte mult, am fost nevoiţi să părăsim oraşul şi tare ne grăbeam. Ne-au spus să luăm lucrurile strict necesare. Tot ce am reuşit să iau a fost biblia, un carnet, penar şi câteva bluze. Nu am mai luat nimic. ”
Oamenii povestesc că au plecat dintr-un oraş cu multe ruine care nu mai seamănă cu Mariupolul de altă dată. A fost distrusă o bună parte a infrastructurii, iar în oraş nu mai este lumină, căldură, apă şi produse alimentare.
GHEORGHE PILOIMAN pastorul Bisericii baptiste, Igeşti, Cernăuţi: „Drumul era atât de aglomerat încât cei care au călătorit din Mariupol au făcut cam 2 zile şi jumătate. Încercau să ocolească pentru că străzi erau tancuri, tot felul de armamente, posturi militare şi i-au împiedicat să ajungă.”
Oamenii din Igeşti s-au solidarizat şi le-au donat refugiaţilor tot ce au putut, iar unii localnici i-au adăpostit chiar la ei acasă.
„Acesta este dorul meu ca să putem ajuta cumva pe ei că toţi suntem creştini şi sperăm că şi Dumnezeu ne ajută în aceste clipe grele şi dificile.”
Conducerea centrului de plasament al refugiaţilor din Igeşti face apel la oameni să doneze şi în continuare produse de primă necesitate. Totodată, este nevoie de un generator de electricitate.
