Arta muzicală din Republica Moldova este în doliu. S-a stins din viaţă inegalabilul artist, vocea de aur a estradei naţionale, Ştefan Petrache. A fost un om de o inteligenţă şi de o cultură rară, a promovat, prin cântec, limba română, chiar şi în timpurile fostei URSS.
A fost o voce distinctă în timpul mişcării de renaştere naţională. Maestrul, cu o voce inconfundabilă, reuşea să farmece publicul ridicând săli întregi în picioare pentru a-l aplauda. A iubit creaţia eminesciană şi a cântat mai multe piese pe versurile lui Eminescu.
Nu a bănuit că providenţa il va lua la ceruri chiar în preajma zilei de naştere a poetului nepereche. În luna august, 2019, deşi slăbit de boală, maestrul a acceptat să ne ofere un interviu, neştiind că acesta avea să fie ultimul.
Creaţia lirica eminesciană, combinată cu timbrul puternic, profund al artistului Ştefan Petrache şi cu talentul lui excepţional, au dat naştere unor capodopere eterne, înălţătoare.
„Citind Eminescu nu poţi să nu avansezi, să nu devii altfel, mai bun. Te reface, te reclădeşte, te înnoieşte, îşi schimbă modelul de a-l înţelege”, declarase marele om de cultură.
Admiraţia pe care o are Maestrul faţă de Grigore Vieru, poetul limbii române, al mamei şi al eternităţi, este una de o profunzime aparte.
„El îmi era, mai curând, un mentor, un învăţător. Nu era mult mai în vârstă decât mine, 14 ani, dacă nu greşesc eu diferenţa, dar nivelul lui de om în primul rând, de intelectual în al doilea rând, felul lui de a vedea lucrurile, el şi la o frunză vorbea cu metaforă”, spusese Ştefan Petrache.
Ştefan Petrache a sustinut concerte împreună cu artiştii renaşterii naţionale - Ion şi Doina Aledea-Teodorovici. Au promovat, împreună, limba română în timpuri care, spune maestrul, au fost mai grele, dar mai frumoase. "Simţeai că nu pluteşti pe valul apei, simţeai că mergi pe picioarele tale şi pe pământul tău", susţine artistul. Cariera lui, însă, a început alături de Mihai Dolgan, în formaţia "Noroc", iar acele concerte excepţionale nu vor fi uitate niciodata.
„Era anul 65, au trecut mulţi ani de atunci. Şi noi ne-am săturat de toate chestia asta şi eram dornici, setoşi de ceva nou, şi publicul pentru că publicul, în scurtul timp cât am activat noi, ne-a dovedit şi nouă, în primul rând, că, într-adevăr este momentul de a schimba ceva.În fiecare oraş unde mergeam noi cu spectacolele, era o mini-paradă sau o demonstraţie, când din extaz spărgeau scaune”, spusese Ştefan Petrache.
„A fost o mică societate n-o poţi numi, să zicem nişte oameni, care s-au născut genetic cu limba română în suflet şi în sânge şi care iubeau nespus. Poetul poate a spus prea pompos, dar frumos: Limba română este patria mea. Stăteam, poate ani au fost când stăteam cu urechea pe Radio Iaşi pentru Alexandru Graur, marele Alexandru Graur, de la care am învăţat ce înseamnă o limbă adevărată română”, a spus Ştefan Petrache.
Acum ziua de 31 august este o sărbătoare tristă. Asta pentru că e dureros să vezi atâta indiferenţă din partea unor oameni faţă de valorile lingvistice pentru care au luptat oamenii de cultură acum 30 de ani.
„Au apărut chiar îndemnuri de a vorbi, s-a spus că noi vorbim româneşte, cărţi au apărut, începând de la "Abinuţa" a lui badea Vieru, marele meu mentor, într-un fel, s-ar părea, dar vă imaginaţi că astăzi circa 50 la sută din basarabeni, dacă nu mai mult, chiar 70, vorbesc infect, urât. Am permis să intre o sumedenie de paraziţi, de pildă, eu mă mir, am auzit chiar, dacă nu greşesc, la un post de radio din România: "spuneţi-mi vă rog", mă, porniţi de la verb, de la infinitivul verbului, cel mai sfânt lucru în limba română. Şi acum au intrat englezismele şi franţuzismele astea, care nu trebuiesc pur şi cimplu, sunt inutile, ei ce înseamnă "job", măi, un serviciu, un loc de muncă, sunt atâtea sinonime pentru limba vorbită română. Nu, el are job, ok, wow.
Asta nu e sărbătoare, asta e ruşine noastră mare, a tuturor, îmi pare rău să spun asta, dar nu pot să spun altfel ”, a spus Ştefan Petrache
În ajun de 31 august, Ştefan Petrache a venit şi cu un mesaj pentru concetăţenii sai.
„Păi ce să vă spun, dragii mei compatrioţi, fie şi mai încet, fie şi mai lent, fie mai cu răbdare, dar bine ar fi să mai coborâm din copa”, declarase artistul/
Pentru talentul fără egal, Ştefan Petrache a fost decorat cu Medalia "Meritul Civic", cu "Ordinul Recunoştinţei" şi cu "Ordinul Republicii". Vocea maestrului va dăinui veşnic în inima fiecărui om care simte româneşte.
Nu a bănuit că providenţa il va lua la ceruri chiar în preajma zilei de naştere a poetului nepereche. În luna august, 2019, deşi slăbit de boală, maestrul a acceptat să ne ofere un interviu, neştiind că acesta avea să fie ultimul.
Creaţia lirica eminesciană, combinată cu timbrul puternic, profund al artistului Ştefan Petrache şi cu talentul lui excepţional, au dat naştere unor capodopere eterne, înălţătoare.
„Citind Eminescu nu poţi să nu avansezi, să nu devii altfel, mai bun. Te reface, te reclădeşte, te înnoieşte, îşi schimbă modelul de a-l înţelege”, declarase marele om de cultură.
Admiraţia pe care o are Maestrul faţă de Grigore Vieru, poetul limbii române, al mamei şi al eternităţi, este una de o profunzime aparte.
„El îmi era, mai curând, un mentor, un învăţător. Nu era mult mai în vârstă decât mine, 14 ani, dacă nu greşesc eu diferenţa, dar nivelul lui de om în primul rând, de intelectual în al doilea rând, felul lui de a vedea lucrurile, el şi la o frunză vorbea cu metaforă”, spusese Ştefan Petrache.
Ştefan Petrache a sustinut concerte împreună cu artiştii renaşterii naţionale - Ion şi Doina Aledea-Teodorovici. Au promovat, împreună, limba română în timpuri care, spune maestrul, au fost mai grele, dar mai frumoase. "Simţeai că nu pluteşti pe valul apei, simţeai că mergi pe picioarele tale şi pe pământul tău", susţine artistul. Cariera lui, însă, a început alături de Mihai Dolgan, în formaţia "Noroc", iar acele concerte excepţionale nu vor fi uitate niciodata.
„Era anul 65, au trecut mulţi ani de atunci. Şi noi ne-am săturat de toate chestia asta şi eram dornici, setoşi de ceva nou, şi publicul pentru că publicul, în scurtul timp cât am activat noi, ne-a dovedit şi nouă, în primul rând, că, într-adevăr este momentul de a schimba ceva.În fiecare oraş unde mergeam noi cu spectacolele, era o mini-paradă sau o demonstraţie, când din extaz spărgeau scaune”, spusese Ştefan Petrache.
„A fost o mică societate n-o poţi numi, să zicem nişte oameni, care s-au născut genetic cu limba română în suflet şi în sânge şi care iubeau nespus. Poetul poate a spus prea pompos, dar frumos: Limba română este patria mea. Stăteam, poate ani au fost când stăteam cu urechea pe Radio Iaşi pentru Alexandru Graur, marele Alexandru Graur, de la care am învăţat ce înseamnă o limbă adevărată română”, a spus Ştefan Petrache.
Acum ziua de 31 august este o sărbătoare tristă. Asta pentru că e dureros să vezi atâta indiferenţă din partea unor oameni faţă de valorile lingvistice pentru care au luptat oamenii de cultură acum 30 de ani.
„Au apărut chiar îndemnuri de a vorbi, s-a spus că noi vorbim româneşte, cărţi au apărut, începând de la "Abinuţa" a lui badea Vieru, marele meu mentor, într-un fel, s-ar părea, dar vă imaginaţi că astăzi circa 50 la sută din basarabeni, dacă nu mai mult, chiar 70, vorbesc infect, urât. Am permis să intre o sumedenie de paraziţi, de pildă, eu mă mir, am auzit chiar, dacă nu greşesc, la un post de radio din România: "spuneţi-mi vă rog", mă, porniţi de la verb, de la infinitivul verbului, cel mai sfânt lucru în limba română. Şi acum au intrat englezismele şi franţuzismele astea, care nu trebuiesc pur şi cimplu, sunt inutile, ei ce înseamnă "job", măi, un serviciu, un loc de muncă, sunt atâtea sinonime pentru limba vorbită română. Nu, el are job, ok, wow.
Asta nu e sărbătoare, asta e ruşine noastră mare, a tuturor, îmi pare rău să spun asta, dar nu pot să spun altfel ”, a spus Ştefan Petrache
În ajun de 31 august, Ştefan Petrache a venit şi cu un mesaj pentru concetăţenii sai.
„Păi ce să vă spun, dragii mei compatrioţi, fie şi mai încet, fie şi mai lent, fie mai cu răbdare, dar bine ar fi să mai coborâm din copa”, declarase artistul/
Pentru talentul fără egal, Ştefan Petrache a fost decorat cu Medalia "Meritul Civic", cu "Ordinul Recunoştinţei" şi cu "Ordinul Republicii". Vocea maestrului va dăinui veşnic în inima fiecărui om care simte româneşte.
