Sfatul Tarii 100 De Ani File De Istorie

Ziarul "Basarabia": informaţii inedite

post-img

Documentele noi depistate în fondul departamentului pentru cenzură al Arhivei Istorice de Stat a Rusiei din Sankt-Petersburg scot la iveală tentativele unor fruntaşi basarabeni de a publica ziarul „Basarabia” încă din 1903, în condiţiile binecunos­cutei reacţiuni ţariste. Mai multe detalii despre istoria ziarului ”Basrabia” a notat istoricul Gheorghe Negru într-un articol.

De fapt, ideea editării la Chişinău a unui ziar în limba română, care să reflecte problemele dezvoltării naţional-culturale şi sociale a popu­laţiei locale nu era nouă, ea a existat începând, cel puţin, din anii '40 ai secolului al XIX-lea, când a fost prima încercare în Basarabia de a scoate un ziar, cu un titlu foarte sugestiv, ”Românul". Demersurile eşuate din 1903 de a edita un ziar românesc în Basarabia, ca şi cele similare din prima şi a doua jumătate a secolu­lui al XIX-lea, reflectă tendinţa disperată a românilor basarabeni spre lumină şi propăşire culturală şi naţională, în concordanţă cu spiritul veacului şi cu nece­sităţile de viaţă modernă, dar şi imposibilitatea reuşitei lor într-un context când rusificarea constituia scopul principal al politicii naţionale din Imperiul Rus.

Pe parcursul lunii mai, iunie şi iulie 1903, Nicolae Safir, fiul „consilierului de colegiu" şi al „cavalerului' Alexandru Safir, locuitor al Chişinăului, adresează ministrului Afacerilor Interne din Sankt-Petersburg mai multe demersuri în care solicită permisiunea de a publica ziarul „Basarabia".

În cererea de la 30 mai 1903 el pleda pentru un ziar rusesc cu titlul orien­tativ „Basarabia”. Era vorba de un cotidian care urma să apară şi în zile de sărbătoare, redactat de Nicolae Safir şi tipărit în tipografia acestuia. Rubricile ziarului, propuse de Nicolae Safir, prevedeau o reflectare amănunţită a vieţii sociale, politice şi culturale atât din Basarabia şi Imperiul Rus, cât şi din străinătate.

La 2 iunie 1903, dânsul cerea permisiunea şi pentru o ediţie în limba română a ziarului ”Basarabia”.

În conformitate cu regulile de atunci, a fost necesară opinia guvernatorului Basarabiei în problema autorizării sau neautorizării ziarului „Basarabia".

La 11 oc­tombrie 1903, Direcţia centrală privind problemele presei a respins demersul lui Nicolae Safir referitor la editarea ziarului „Basarabia”. La 20 octombrie 1903, cancelaria direcţiei îl anunţă pe Nicolae Safir că „cererea cu privire la autorizarea editării ziarului cu de­numirea ”Basarabia” a fost respinsă.

Nicolae Safir mai trimite, pe 30 oc­tombrie 1903, către Departamentul pentru cenzură încă două demersuri, în care roagă să i se permită publicarea cât mai rapidă a celor două ziare, „în legătură cu apropierea Anului Nou". La 17 noiembue 1903, aceeaşi Direcţie a cenzurii respinge demersul lui Nicolae Safir cu privire la publicarea ediţiei în limba română a ziarului.

De-abia după revoluţia din 1905 şi a unor cedări făcute de regimul ţarist, ziarul „Basarabia", un simbol al spiritului democratic, al demnităţii şi verticalităţii naţionale a românilor basarabeni din perioada de până la unire, a văzut lumina tiparului.