După mai bine de 100 de ani de ocupaţie a Basarabiei şi promovarea politicii de deznaţionalizare, la sfârşitul anului 1917, în acest teritoriu, spectrul politic era pestriţ. Aceeaşi segmentare socială a fost şi în interiorul Sfatului Ţării.
Partidul Naţional Moldovenesc a fost principala forţă politică ce promova ideea românismului şi insista cu privire la necesitatea unirii Basarabiei cu România. Din această cauză, unul dintre liderii Blocului Moldovenesc, Ion Pelivan, nu a devenit preşedintele Sfatului Ţării, fiind respins de minorităţi. Pelivan a dat dovadă de maturitate politică şi a cedat funcţia. Timpul a arătat că nu a greşit, iar dezideratul pentru care a luptat a fost realizat.
În urma contrarevoluţiei bolşevice din Rusia, pentru elitele de la Chişinău devine clar că nu mai pot colabora cu centrul fostului imperiu şi aleg calea autodeterminării. Astfel, elitele din Sfatul Ţării se concentrează pe consolidarea statului de drept - Basarabia, iar în primăvara anului 1918 realizează inevitabilul - votează Unirea Basarabiei cu România.
În urma contrarevoluţiei bolşevice din Rusia, pentru elitele de la Chişinău devine clar că nu mai pot colabora cu centrul fostului imperiu şi aleg calea autodeterminării. Astfel, elitele din Sfatul Ţării se concentrează pe consolidarea statului de drept - Basarabia, iar în primăvara anului 1918 realizează inevitabilul - votează Unirea Basarabiei cu România.
