„Oamenii de ştiinţă s-au străduit să prezică atât durata, cât şi puterea ciclurilor solare, deoarece ne lipseşte o înţelegere fundamentală a mecanismului care determină ciclul”, a declarat fizicianul Scott McIntosh, de la Centrul Naţional pentru Cercetări Atmosferice din SUA.

Nivelurile de activitate ale Soarelui sunt în realitate destul de variabile, iar ciclurile sale de activitate sunt legate de câmpul magnetic.

La fiecare 11 ani, polii Soarelui îşi schimbă locurile, sudul devine nord şi nordul devine sud. Nu este clar ce determină aceste cicluri, dar se ştie că polii se inversează atunci când se înregistrează cel mai slab câmp magnetic.

Ce este un minimum solar?

Deoarece câmpul magnetic al Soarelui îi controlează activitatea, petele solare (regiuni temporare ale câmpurilor magnetice puternice), erupţiile solare şi ejecţiile de masă coronală (produse de liniile câmpului magnetic care se prind şi se reconectează), această etapă a ciclului se manifestă ca o perioadă de activitate extrem de redusă, care se numeşte minimul solar.

După ce polii s-au inversat, câmpul magnetic se întăreşte, iar activitatea solară creşte la un nivel solar maxim înainte de a scădea pentru următoarea schimbare a polilor.

Cel mai recent minimum solar a avut loc în decembrie 2019. În prezent suntem în cel de-al 25-lea ciclu solar, de când s-a început înregistrarea lor, şi ne îndreptăm către un maxim solar.

NASA şi NOAA se aşteaptă ca acesta să fie un maxim liniştit, cu un vârf de aproximativ 115 pete solare în iulie 2025. Ar puta fi similar cu cele din ciclul solar 24, când în perioada maximă s-au înregistrat 114 pete solare.

Maximul ciclului solar 25 ar putea fi foarte puternic

Dar fizicianul Scott McIntosh şi colegii lui cred altceva. Într-o lucrare din 2014 au descris observaţiile lor asupra Soarelui pe un ciclu de 22 de ani.

Pentru mult timp, acest interval a fost considerat ciclul solar complet, când polii revin la poziţiile lor de plecare. McIntosh a observat însă ceva interesant.

Timp de aproximativ 20 de ani, sclipirile de lumină ultravioletă extremă, numite puncte luminoase coronale, par să se deplaseze de la poli către ecuator, întâlnindu-se la mijloc. Mişcarea acestor puncte luminoase pe latitudinile medii pare să coincidă cu activitatea petelor solare.

Într-o lucrarea publicată recent, McIntosh s-a declarat convins că aceste puncte luminoase sunt legate de benzile de câmpuri magnetice care se înfăşoară în jurul Soarelui, propagându-se de la poli la ecuator la fiecare 11 ani sau cam aşa ceva, notează Science Alert.

Deoarece au polaritate opusă, atunci când se întâlnesc în mijloc, se anulează reciproc, fenomen pe care cercetătorii îl numesc „terminator”.

Cele mai multe pete solare se înregistrează în ciclurile scurte

Aceste evenimente terminatoare marchează sfârşitul unui ciclu magnetic solar şi începutul următorului.

Dar nu întotdeauna au aceeaşi perioadă de timp. Cel mai lung ciclu înregistrat pe baza timpului dintre terminatori a fost în ciclul solar 4, care a durat peste 15 ani. A fost urmat de celebrul minim Dalton, când s-a înregistrat un maxim de 82 de pete solare în ciclul solar 5, care a durat aproape 14 ani, şi respectiv 81 de pete solare în ciclul solar 6.

Ciclurile solare mai scurte, care au mai puţin de 11 ani, sunt însă urmate de perioade maxime de peste 200 de pete solare.

Conform graficului echipei fizicianului Scott McIntosh, ciclul solar 23 a fost destul de lung. A durat aproape 13 ani. A fost urmat de ciclul solar 24, unul mult mai silenţios decât cele care l-au precedat. A fost însă foarte scurt, de numai 10 ani. Dacă analizele echipei sunt corecte, ar trebui să înregistrăm cele mai multe pete solare până la mijlocul actualului deceniu.

Cercetarea care detaliază teoria lor a fost publicată în Solar Physics.