Cercetătorii explică faptul că Luna ar avea în realitate 4,425 miliarde de ani şi nu 4,51 miliarde de ani, aşa cum sugerează teoriile folosite în prezent. Această ajustare nu se dovedeşte a fi extrem de mare, atunci când este raportată la durata de viaţă a satelitului. Totuşi, această nouă vârstă îi poate ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine modul în care acesta s-a format.

Un ocean de magmă

Cea  mai folosită teorie care explică formare Lunii spune că un corp de mărimea planetei Marte s-a lovit de Pământul primordial. Din rămăşiţele acestui impact s-a format, în timp şi Luna pe care o vedem pe cerul nopţii.

Impactul a dus şi la acoperirea Pământului de un ocean de magmă, iar oamenii de ştiinţă nu exclud posibilitatea ca aceeaşi situaţie să se fi întâmplat şi pe Luna. Acest ocean ar fi atins şi adâncimi de 1.000 de kilometri şi ar fi avut nevoie de 35 de milioane de ani să se solidifice, conform teoriilor actuale.