Microbiologii Justin Radolf şi Melissa Caimano, de la UConn Health, au început să analizeze genetica bacteriei care dă sifilis (T. pallidum) colectată de la pacienţi din Columbia, dar şi mostre oferite de colaboratori de la San Francisco şi Cehia. Astfel, aceştia au observat că microorganismele erau extrem de similare, fără ca multe gene să difere, relatează Medical Xpress.

Lipsa numeroaselor mutaţii a făcut ca un vaccin să fie posibil, datorită previzibilităţii bacteriei. De obicei, bacteriile „trec prin mutaţii pentru a evita sistemul imunitar”, a precizat Radolf.

Echipa a folosit un program de modelare computerizată pentru a vedea ce proteine produc acestea şi dacă se dezvoltă într-o membrană protectoare. Apoi, cercetătorii au creat proteinele şi le-au testat în condiţii reale, atacându-le cu anticorpi. A reieşit că aceştia din urmă se ataşau de membrana externă a bacteriei T. pallidum care rămânea intactă.

Ultimul pas a fost de a analiza codul genetic al bacteriei pentru a găsi genele de la baza proteinelor din membrana externă care nu se schimbă niciodată. „Vrei cel mai bun candidat de proteină din membrana externă pentru un vaccin, cea care variază cel mai puţin”, a precizat Melissa Caimano.

Cercetătorii au găsit aceste proteine, iar următoarea etapă a studiului este un experiment în care vor imuniza iepurii pentru a demonstra funcţionalitatea vaccinului. De asemenea, aceştia iau în considerare şi tratarea diferitelor tipuri de sifilis.

Noua abordare, de a ataca bacteria în punctele slabe, folosindu-se de incapacitatea unor gene de a suferi mutaţii, poate fi esenţială pentru sănătate şi siguranţa multor persoane. Boala cu transmitere sexuală poate avea consecinţe grave. Sifilisul este a doua cea mai mare cauză în pierderea sarcinilor şi, netratat, poate cauza atac cerebral, demenţă şi alte boli neurologice.