Potrivit explicaţiilor specialiştilor de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, mişcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ca urmare a mişcării reale a Pământului în orbita sa, produce diferenţe în durata zilelor şi nopţilor în anumite perioade ale anului, datorită poziţiei aproxiamativ fixe în spaţiu a axei de rotaţie a Pământului, precum şi a înclinării sale faţă de planul orbitei acestuia. În decursul unui an, Soarele parcurge pe sfera cerească un cerc mare, pe care astronomii îl denumesc eliptică şi care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27'.

Din momentul echinocţiului de primăvară, durata unei zile va fi în continuă creştere până în 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară, potrivit Descopera. 
 
În ceea ce priveşte terminologia, „echinocţiu” provine din cuvântul latin „æquinoctium”, rezultat prin combinarea cuvintelor „æquus” (egal), „nox” şi „noctis” (noapte).
 
De-a lungul timpului, au existat o serie de obiceiuri şi tradiţii legate de echinocţiul de primăvară. Spre exemplu, dacii ar fi desfăşurat dansuri rituale şi sacrificii cu acest prilej, într-o grotă de la Şinca Veche.