Câţi oameni se află în spaţiul cosmic în această clipă? Sunt şapte, toţi la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale: trei americani, doi ruşi, un francez şi un japonez. Sunt acolo cu misiuni ştiinţifice care durează săptămâni sau luni de zile. Contextul în care ne punem această întrebare este aniversarea a 40 de ani de la zborul primului şi singurului român care a văzut Pământul de pe orbită: Dumitru Dorin Prunariu.
Dumitru Prunariu a stat în Cosmos şapte zile, 20 de ore şi 42 de minute cu misiunea de a realiza 22 de experimente ştiinţifice. Primul român a zburat în spaţiu propulsat de tehnologie sovietică, de orgoliul politic al regimului comunist, de o sănătate de fier, pregătire profesională excelentă şi un dram de noroc, relatează stiriletvr.ro.
De la primele experimente reuşite ale zborului autonom motorizat, fie că este vorba despre americanii fraţi Wright în 1903 sau de românul Traian Vuia la Paris în 1906, oamenii au ajuns în spaţiul cosmic fulgerător. Primul satelit Sputnik, plasat pe orbită în octombrie 1957, primul om în spaţiu, Iuri Gagarin, în aprilie 1961.
La scară istorică, 50 de ani nu înseamnă mai nimic. Dar a fost o jumătate de secol ca niciuna până atunci: au fost deceniile celor două războaie mondiale care, ne place să recunoaştem sau nu, au forţat toate ariile ştiinţifice, inclusiv ale aeronauticii. Din tenebrele conflagraţiilor mondiale au rezultat racheta V2 a regimului nazist şi un nou conflict, rece, între superputerile americane şi sovietice.
Prima utilizare avută în vedere pentru o rachetă a fost aceea de a transporta până la ţintă o bombă. Iar în termini strategici, a controla cea mai înaltă poziţie înseamnă a avea avantaj militar decisiv. Aşa că rachetele au fost construite şi mai puternice pentru a se desprinde de gravitaţia Terrei şi de a plasa sateliţi şi oameni pe orbită în jurul planetei. URSS a marcat prima aceste doua borne.
În replică, Statele Unite au înfiinţat NASA şi preşedintele Kennedy a ridicat ştacheta promiţând că americanii vor ajunge primii pe Lună. Deja îngrijorată de această întrecere ştiinţifico-ideologică şi de posibilele derapaje beligerante, Organizaţia Naţiunilor Unite a înfiinţat în 1958 un Comitet pentru Explorarea Paşnică a Spaţiului Extraatmosferic, cu experimente ştiinţifice împărtăşite pentru progresul întregii omeniri. Suntem şi noi membri acolo, încă din 1959. Termenii au fost acceptaţi şi de cele două forţe care menţineau, ermetizate fiecare în bula ei, "cursa spaţială".
În mod surprinzător poate, încă înainte ca americanii să aselenizeze, Uniunea Sovietică deschide o portiţă de colaborare cosmică pentru statele "prietene". În 1968 se lansează programul Interkosmos care a însemnat în primii 10 ani doar contribuţii ştiinţifice. Dar avea ca scop şi lansarea în spaţiu a unor cosmonauţi din afara URSS. Cam în acest punct intră în scenă şi tânărul Dumitru Dorin Prunariu. La moment aniversar, am stat de vorbă la Muzeul Militar, acolo unde se află capsula Soyuz 40, care l-a dus în spaţiu şi l-a readus pe Pământ.
Fie că era conştient de asta sau nu, tânărul Dumitru Prunariu avea să fie luat pe sus de ştiinţă, tehnica şi… politică.
