Urmează şcoala primară la Tecuci şi Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu" din Bârlad (1873-1880). A adoptat de timpuriu, ca şi fratele său pictorul Gheorghe Petraşcu, numele de familie Petraşcu. Frecventează, începând din 1880, Facultatea de Litere şi Drept a Universităţii din Bucureşti. Termină facultatea în 1884.

În 1885 este numit ataşat în Ministerul de Externe iar în 1888 devine şef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legaţie la Paris în 1889 şi apoi la Istanbul în 1890. În 1892 se retrage din activitatea diplomatică.
 

Ca elev, a trimis câteva poezii la Convorbiri literare, fără a-i fi publicate. Student fiind, frecventează seratele de la „Intim club”. Aici cunoaşte pe unii dintre scriitorii importanţi ai ţării, printre care pe Duiliu Zamfirescu, cu care leagă o strânsă prietenie. În anul 1879, are loc debutul său literar, prin versuri publicate în revista ieşeană Jurnalu pentru toţi. În 1883, este introdus la şedinţele din Bucureşti ale Junimii.

La recomandarea lui Titu Maiorescu, ţine, începând din 1892, un curs facultativ de istoria literaturii române la Universitatea din Bucureşti. Colaborează cu articole la ziarul Constituţionalul, în care sprijină activitatea politică a Junimii. Treptat se desprinde de principiile literare şi politice ale Junimii. Publică articole pe teme diverse şi de critică literară în Convorbiri literare, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Ateneul român, Vieaţa nouă, Viaţa socială. Pentru scurt timp, a fost redactor al revistei Convorbiri literare.

Împreună cu D. C. Ollănescu, întemeiază societatea „Amicii literaturii şi artei române”. Începând din noiembrie 1896, editează şi este director al revistei Literatură şi artă română, care apare până în anul 1910. L-a înlocuit pe Ion Luca Caragiale la Direcţia Teatrelor, pe timpul lipsei acestuia din ţară. Conferenţiar la Societatea de Radio (o conferinţă în 1931; 3 conferinţe în 1932; 4 conferinţe în 1933; 16 conferinţe în 1934; 9 conferinţe în 1935).

S-a remarcat prin campania dusă pentru reorganizarea teatrelor naţionale şi a conservatoarelor de muzică şi artă dramatică. A susţinut necesitatea ca scriitorii şi artiştii să fie sprijiniţi de către stat. A fost un preţuitor al artelor plastice şi a publicat câteva monografii ale unor artişti pe care i-a cunoscut şi pe care i-a susţinut în revista sa. În romanul, cu referiri autobiografice, Marin Gelea, în care personajul principal îl prezintă pe arhitectul Ion Mincu, Petraşcu face o descriere a societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul uvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.