Principesa Ileana a României, cunoscută şi ca domniţa Ileana; născută la 5 ianuarie 1909, în Bucureşti, a fost fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României şi a reginei Maria, dobândind prin naştere titlul de Principesă a României. Se înrudea prin mama sa cu familiile domnitoare din Marea Britanie şi Rusia.
După venirea la tron a fratelui ei mai mare, Carol al II-lea, acesta le-a izolat pe plan intern pe mama sa şi pe Ileana, limitându-le îndatoririle şi apariţiile publice. Pentru principesa Ileana a fost aranjat în 1931 un mariaj cu arhiducele Anton de Austria, ea primind titlurile de arhiducesă a Austriei şi principesă de Habsburg-Toscana prin căsătorie. În anii următori Ileana a locuit împreună cu soţul lângă Viena şi i-au fost permise doar scurte vizite în România, regele interzicându-i să dea naştere copiilor săi în România.
Ileana a continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijind în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania nazistă, de militarii români răniţi. Ataşată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în ţară şi a deschis la Bran Spitalul „Inima Reginei”, care a funcţionat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să menţină legături cu noii lideri comunişti ai României. La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a regelui Mihai, nepotul ei, Ileana a fost nevoită să părăsească din nou ţara, proprietăţile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948.
Pentru a-şi întreţine familia în exil, Ileana a ţinut cuvântări despre România şi comunism. A divorţat de arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ştefan Isărescu, mariaj soldat la rândul său cu un divorţ. Alegând calea monahismului, şi-a luat numele monastic „Maica Alexandra” şi a fondat Mânăstirea ortodoxă „Schimbarea la Faţă” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareţă a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990.
Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.
Ileana a continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijind în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania nazistă, de militarii români răniţi. Ataşată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în ţară şi a deschis la Bran Spitalul „Inima Reginei”, care a funcţionat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să menţină legături cu noii lideri comunişti ai României. La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a regelui Mihai, nepotul ei, Ileana a fost nevoită să părăsească din nou ţara, proprietăţile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948.
Pentru a-şi întreţine familia în exil, Ileana a ţinut cuvântări despre România şi comunism. A divorţat de arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ştefan Isărescu, mariaj soldat la rândul său cu un divorţ. Alegând calea monahismului, şi-a luat numele monastic „Maica Alexandra” şi a fondat Mânăstirea ortodoxă „Schimbarea la Faţă” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareţă a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990.
Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.
