Părinţii, locotenent colonelul Emanoil Gârleanu (1846-1918), aparţinând unei familii de răzeşi din Gârleni, Bacău şi mama, Pulheria, născută Antipa, de origine greacă, locuiau în apropierea Copoului, în faţa grădinii lui Vodă Sturza, loc cu o încântătoare privelişte de care scriitorul îşi va aminti.

Copil ciudat, de o prea mare sensibilitate şi concentrare, îşi îngrijorează mama prin îndelungile lui stări de visare. Se juca de-a soldaţii şi citea cu nesaţ "Povăţuitorul copiilor", editat de Creangă. După ani, când îl află printre cărţi uitate, manualul e întreg, nemâzgălit.

În anul 1900 se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi.

A debutat la revista ieşeană „Arhiva”, revistă condusă de A.D.Xenopol, în 1900 cu schiţa Dragul mamei şi cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos”, alături de George Tutoveanu si Dumitru Nanu, şi colaborator la „Convorbiri critice”.

A debutat în anul 1905 cu volumul „Bătrânii”, volumul este alcătuit din schiţe publicate în revistele Făt-Frumos şi Sămănătorul.

A participat activ la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români în 1908, al cărei preşedinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut, apoi devine discipol al lui Mihail Dragomirescu.

Emil Gârleanu este operat în iunie 1914 la spitalul Colţea din Bucureşti şi transferat apoi la Câmpulung Muscel; în iulie Emil Gârleanu moare în urmă unei congestii renale, la Câmpulung Muscel, la doar 36 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.