La peste 6.000 de kilometri de ţara noastră se vorbeşte, se cântă şi se mănâncă româneşte. Românii şi moldovenii care trăiesc în Astana, Karaganda, Pavlodar sau Almatî, importante oraşe din Kazahstan, au păstrat legătura cu ţara-mamă: urmăresc ce se întâmplă la Bucureşti, îşi trimit copiii la studii în Iaşi sau Cluj şi se întâlnesc de sărbători.
Anastasia trăieşte în Karaganda din 1981, când a fost detaşată din Chişinău pentru a lucra la o fabrică de armament. Trebuia să rămână doar trei ani dar, până la urmă, s-a stabilit acolo. Deşi s-a născut la Bucureşti, i-ar plăcea să se întoarcă în Republica Moldova pentru a-şi trăi bătrâneţea.
Mulţi dintre românii care trăiesc acum în Kazahstan, peste 20.000, sunt urmaşi ai celor deportaţi în timpul Uniunii Sovietice. Însă româneşte se vorbeşte în regiune dinainte, de când, în urmă cu peste 100 de ani, moldovenii au migrat în căutare de pământuri şi unii dintre ei au rămas în stepa aridă a Asiei Centrale.
Ambasadorul României în Kazahstan, Cezar Armeanu: „Cu toate că mulţi dintre ei nu mai vorbesc atât de bine limba română, îşi păstrează cultura, obiceiurile, toate sărbătorile religioase, aşa cum le-au moştenit de la părinţii şi bunicii lor”.
Elena a ales să studieze în România, deşi nu ştia limba. A avut un bunic român deportat în Karaganda, dar acesta a murit când ea era încă prea mică.
Preşedintele Societăţii Culturale a Românilor din Karaganda, Nicolae Plushkis: „Sunt urmaşii deportaţilor, urmaşii celor care au fost la desţelenire. Ei vor să se întoarcă acasă. Şi noi îi ajutăm să le facem actele”.
Chiar şi în Astana, noua capitală a Kazahstanului, echipa Ştirilor TVR a întâlnit vorbitori de limba română.
Veaceslav Bârsan a venit la sărbătorirea Zilei României la Expoziţia Internaţională de la Astana ca să asculte muzică românească şi să vadă concertul lui Gheorghe Zamfir pe care, până acum, l-a urmărit doar la televizor.
În Karaganda există chiar un lectorat de limba română la universitate, singurul din această regiune a lumii.
