România a pierdut o afacere de milioane de euro într-un hăţiş legislativ. Înainte de revoluţie eram printre primele ţări din lume la creşterea viermilor de mătase. De gloria de pe timpuri mai aminteşte dureros numai o clădire în paragină. O hotărâre de guvern a lipsit pentru ca acest fost institut de cercetare să primească banii necesari să fie salvat. Acum autorităţile vor să schimbe situaţia.
Mătasea naturală era o mândrie naţională înainte de `89. Şi o afacere profitabilă de zeci de milioane de dolari. Eram printre primele ţări din lume la creşterea viermilor de mătase. Aveam 85 de rase într-un mare institut de cercetare, din nordul capitalei. În prezent, din acest patrimoniu valoros nu a mai rămas decât o cladire în paragină, fără apă şi curent electric. Ultimii cinci angajaţi fac eforturi uriaşe să salveze colecţia naţională de viermi de mătase, printre puţinele de acest fel rămase în Europa.
România a început să iasă de pe drumul mătăsii imediat după 1990, odată cu dispariţia filaturilor. Toată producţia din domeniu a ajuns la Sericarom, o societate pe acţiuni, deţinută de stat. În 2009, s-a încercat transformarea ei, prin lege, într-o staţiune de cercetare. Procesul s-a blocat pentru că nu a fost adoptată şi hotărârea de guvern necesară. Astfel, Sericarom nu a primit fonduri pentru cercetare. Şi nici nu a putut funcţiona ca o societate comercială. Prin retrocedări şi executări silite a pierdut cea mai mare parte din clădiri şi terenuri, într-o zonă în care metrul pătrat depăşeşte 100 de euro.
Ministerul Agriculturii dă asigurări că situaţia se va schimba.
În timp ce industria textilă, dar şi medicina modernă cer tot mai multă matase naturală, România, o ţară cu un potenţial uriaş în domeniu, mai are doar câţiva meşteri populari care produc borangic. Şi pieţe pline cu mătase sintetică din import.
