Romania La Zi

La 7 ianuarie, s-a născut poetul Ion Minulescu

La 7 ianuarie s-a născut Ion Minulescu, a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.

Născut la Bucureşti, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Piteşti. A dat examenul de bacalaureat în anul 1899 la un pension particular din Bucureşti, „Brânză şi Arghirescu”. În 1897, sub pseudonimul (I. M.) Nirvan apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Piteşti, în revista Povestea vorbei. În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în Foaia pentru toţi, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeţii francezi îi schimbă însă dorinţele şi, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în ţară, unde compune poezie şi proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din Jurnalul unui pribeag, în revista Viaţa nouă a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mişcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanţele pentru mai târziu in revista Viaţa literară şi artistică a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în Sămănătorul. Iarna 1906-07 cei doi prieteni o petrec la Constanţa, ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele Romanţe pentru mai târziu (1908) şi în Fantaziile lui D. Anghel (1909).

În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri Garoafe roşii (1914), Cântări pentru pasărea albastră (1923), Întregire (1936), precum şi a unor piese de teatru, între care drama Vreau să trăiesc (1937). Ion Minulescu şi Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoţiune filială păstrării memoriei părinţilor ei. Urmează anii războiului, 1916-18 când soţii Minulescu se refugiază la Iaşi. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: Măşti de bronz şi lampioane de porţelan (1920).

Un an mai târziu, Minulescu îşi face debutul ca autor dramatic: pe scena Naţionalului se joacă piesa Pleacă berzele şi comedia într-un act Lulu Popescu (10 ianuarie).

În 1924 apare romanul Roşu, galben şi albastru, unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile Vieţii româneşti. Se reprezintă Omul care trebuie să moară, „grotescă tragică în trei acte”, publicată mai târziu, în 1939, sub titlul Ciracul lui Hegesias, iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul Strofe pentru toată lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiţi-le noaptea.

În anul 1940 a fost iniţiat în francmasonerie împreună cu soţia sa, Claudia Millian-Minu­lescu.

Director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste Revista celorlaţi şi Insula. A debutat cu versuri în revista Povestirea vorbii. S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice.

Să nu uităm să iubim România în fiecare zi. Acest proiect este realizat cu sprijinul Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova.