Gina Necula: Despre prietenie şi patriotism (II)
Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

Gina Necula: Despre prietenie şi patriotism (II)

Conceperea şi punerea în practică a unui proiect educaţional transfrontalier presupune şi implicarea unor instituţii din Republica Moldova şi Ucraina. Aici aveţi partea a II-a a interviului cu dr. prof. Gina Necula, realizat de Aura Dobre pentru TVRi.

„Conceperea proiectelor şi punerea lor în practică poate fi un demers şi uşor şi dificil în acelaşi timp. Este uşor pentru că tot ce facem, eu şi colegii mei, facem cu entuziasm, cu bucurie şi cu un dram de nebunie care ne ajută să fim perseverenţi, dar şi pentru că am avut norocul să colaborăm cu oameni extraordinari atât în Republica Moldova, cât şi în Ucraina. Este dificil pentru că trebuie să armonizezi legislaţia din România cu legislaţia din Republica Moldova sau din Ucraina, ceea ce poate fi chiar chinuitor uneori.

(w640) gi8na si e

Costurile sunt cele pe care ni le permit bugetele proiectelor, dacă vorbim de costuri materiale. Dacă vorbim de consumul de energie, atunci nu putem cuantifica. Enorm. Ardem toţi până ies lucrurile cum trebuie şi obţinem zâmbetele publicului ţintă, iar apoi renaştem din energia emanată de aceste zâmbete.

În realizarea proiectelor se implică atât instituţii din România, întrucât finanţare am primit în fiecare an, începând din 2015 de la DPRP (MPRP, DRP), dar şi de la instituţii din Republica Moldova sau din Ucraina. Primul proiect s-a derulat în parteneriat cu Direcţia Generală de Învăţământ din UTA Găgăuzia şi, dovadă a comunicării rodnice, colaborarea există şi în acest moment. De asemenea, un partener de nădejde a fost Direcţia Generală de Învăţământ, Tineret şi Sport din Taraclia. Ministerul Educaţiei din Republica Moldova ne-a fost un partener de nădejde în educarea de formatori pentru predarea integrată a limbii române şi a conţinuturilor, proiect ce s-a materializat cu o serie de ghiduri destinate profesorilor şi nu numai.

gina si e doga

În Ucraina, ne-a fost alături, de fiecare dată, Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, dar şi Centrul de Informare a României la Ismail, precum  şi o serie de asociaţii ale românilor din Basarabia Istorică.

În ceea ce priveşte comunicarea cu autorităţile, nu mă pot plânge de nimic. Probabil sunt norocoasă. Nu am întâmpinat niciodată obstacole din partea autorităţilor locale în realizarea proiectelor. Drept este că şi noi am fost serioşi de fiecare dată şi am realizat materiale didactice utile, demonstrând profesionalismul cu care ne-am dedicat proiectelor.

Proiectele educaţionale continuă să se deruleze în ciuda pandemiei. Ca peste tot de altfel, activitatea s-a mutat online.

Pentru mine, personal, pandemia a fost tot ceea ce se putea întâmpla mai rău. Nu mi-am văzut studenţii de 4 luni. Îmi lipsesc. I-am văzut online, dar nu este nici pe departe comparabilă această interacţiune cu interacţiunea directă cu oamenii... Evident că suntem fiinţe adaptabile, putem accepta transformări şi ni le putem asuma, dar bucuria de a fi alături de oameni, de a le simţi vibraţiile, emoţiile, de a le auzi gândurile, nu poate fi înlocuită de niciun echipament electronic.

Pandemia a blocat multe dintre activităţile pe care le aveam în agendă pentru prima parte anului 2020. Facultatea a trebuit să se reinventeze şi ea, deşi nu este uşor.

Pot să spun că tocmai a fost aprobat spre finanţare, la Departamentul Românilor de Pretutindeni, un  proiect pe care l-am coordonat eu din 2016 până în 2018, iar acum îl coordonează colega mea, Carmelia Mariana Bălănică-Dragomir: Program de internaţionalizare în învăţământul superior din România şi Ucraina. Mobilităţi academice. Este un proiect prin care ne propunem să oferim ocazia tinerilor basarabeni să vină în România şi să facă cunoştinţă cu bogăţia culturală a zonei. De asemenea, am depus un proiect la Departamentul pentru Relaţia cu Republica Moldova, dar suntem încă în aşteptarea rezultatelor evaluării, deci nu putem spune nimic despre acest proiect.

Pentru admiterea din acest an punem la dispoziţia candidaţilor varianta înscrierii online. Dosarele de concurs se trimit la adresa de mail [email protected]al.ro, iar lista documentelor este disponibilă pe site-ul facultăţii http://transfrontaliera.ugal.ro/index.php/ro/admitere/licenta-si-master. Acolo poate fi consultată şi oferta noastră educaţională pentru anul universitar 2020-2021. Aşteptăm candidaţii la 8 progarme de licenţă şi 12 programe de masterat. Vor exista însă şi birouri unde se vor prelua dosarele în formă fizică atât în Cahul, cât şi în Comrat, Taraclia şi Chişinău.”

Specificul facultăţii Transfrontaliere face ca profesorii din România să interacţioneze direct cu tineri din comunităţile istorice româneşti şi care duc mai departe în interiorul comunităţii informaţiile dobândite în anii de studiu.

(w640) gina si pr

„Contribuţia cea mai relevantă a Facultăţii Transfrontaliere este aceea că derulăm programe de studii acasă la beneficiarii noştri, în Republica Moldova. Aşadar, creăm specialişti care nu pleacă departe de casă, dar care au ocazia să aplice tot ce au învăţat de la noi în ţara lor, pentru ţara lor. Am acreditat programe de studii care se derulează la Cahul, la Comrat, la Chişinău, suntem uşor de găsit în toată Republica Moldova. Un mod de lucru asemănător încercăm să stabilim în Ucraina, deşi acolo pare să fie puţin mai complicat, pentru moment. Stagiile de practică ale studenţilor noştri se derulează la Galaţi, cum tot la Galaţi se desfăşoară programul de studii An Pregătitor de limba română pentru cetăţenii străini.

Mai mult, cu românii din Nordul Ucrainei am colaborat într-un proiect al Ministerului prin care s-au organizat cursuri de formare pentru profesorii de română din Ucraina, în anul 2018. Sperăm să mai existe astfel de iniţiative.

Apoi, tineri bulgari, albanezi, greci ajung la noi în fiecare an în cadrul programului Anul pregătitor de limba română pentru cetăţenii străini care vin în România pentru a studia la facultăţi din Galaţi sau la alte universităţi din ţară. Aşadar, suntem conectaţi şi cu alte comunităţi de români şi ne bucurăm să învăţăm lucruri noi de la fiecare dintre ei.”

Dacă o întrebi despre ea şi viaţa ei din afara proiectelor Facultăţii Transfrontaliere, cuvintele vin mai greu şi se rezumă la câteva informaţii obişnuiteDar priveşte cu drag spre amintirile celor care i-au fost modele de viaţă.

„Nu am lucruri spectaculoase de povestit despre mine. Sunt un om obişnuit. Fac greşeli. Le regret. Le fac din nou... de două, de trei ori, până mă învăţ minte. La capitolul familie, mă încadrez în tiparul popular: am construit o casă, împreună cu soţul meu, am sădit un pom (de fapt, mai mulţi) şi am dat viaţă unui om – dar de la Dumnezeu după mulţi ani de aşteptare. Împreună ne bucurăm de rude, de prieteni, de câini şi pisici, avem din toate cât ne trebuie (ce-i drept câini şi pisici avem în exces!!!).

Cât despre modele, evident că am avut destule. Recunosc şi acum în mine atitudini pe care le-am iubit la profesorii mei extraordinari şi revolte împotriva a ceea ce am considerat că făceau greşit profesorii care se întâmplaseră în meseria aceasta, fără să aibă dragoste şi respect pentru ea, deci nici pentru noi, elevii...

În toţi anii de până acum mi-au răsunat în urechi cuvintele profesorului meu de istorie din liceu care ne spunea că meseria de profesor se poate face în 2 moduri: uşor sau greu. Uşor dacă intri în clasă şi stai cu ochii pe ceas, aşteptând să vină pauza şi să scapi de acolo. Greu, implicându-te, agitându-te pentru fiecare suflet pe care îl modelezi şi purtând în conştiinţă responsabilitatea faptului că ceea ce sădeşti în omul acela nu se va vedea doar la primul examen din calea lui, ci în toate deciziile din viaţa sa.

(w640) gina necul

Similare
RECOMANDĂRI