"În 2019, ne-am concentrat mai mult pe cinstirea memoriei celor care au murit (...) şi care sunt înhumaţi în zonele fostelor lagăre unde aceştia au fost deţinuţi în timpul războiului şi după. Inclusiv după 23 august 1944 au fost foarte mulţi prizonieri români de război. Noi, din cercetări, avem o imagine de circa 230.000 de militari români care au căzut prizonieri, din care circa 65.000-66.000 au murit acolo, în lagărele pentru prizonieri de război străini de pe întreg cuprinsul Rusiei", a afirmat diplomatul român potrivit AGERPRES.



Vasile Soare a amintit că în anii anteriori au fost inaugurate, după peste 70 de ani de la sfârşitul războiului, primele două cimitire pentru militarii români căzuţi în bătăliile din Rusia, de la Stalingrad şi Cotul Donului, la Rossoşka - Regiunea Volgograd, respectiv pentru cei care au murit în luptă în Caucaz, la Apşeronsk, în Ţinutul Krasnodar, pentru a cinsti astfel memoria celor care au căzut pe Frontul de Est.

"În ultimii ani, împreună cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, am făcut demersuri pentru căutarea şi identificarea rămăşiţelor pământeşti ale celor care au fost înhumaţi în diverse cimitire de campanie - şi ele sunt multe, respectiv identificarea acelor rămăşiţe şi reînhumarea lor în cele două noi cimitire", a explicat ambasadorul român.



De menţionat că peste tot reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse au participat la oficierea slujbelor religioase alături de preotul român.

A urmat sfinţirea monumentului dedicat unui număr de 141 de români înhumaţi la Riabovo, Republica Udmurtia, unde, între 1942 şi 1948 a funcţionat Lagarul NKVD nr.75 pentru prizonieri de război străini, care au fost folosiţi cu precădere la exploatările de turbă şi forestiere din zonă.

Cel de-al treilea monument, primul amplasat de statul român în Urali, în zona siberiană, a fost dezvelit în oraşul Nijnii Taghil, în regiunea Sverdlovsk, mai exact în Cimitirul prizonierilor de război străini din cătunul "San Donato", unde, potrivit datelor de arhivă, au fost înhumaţi 1.140 de prizonieri de război străini, de 11 naţionalităţi, între care şi 74 de români, care au murit în timpul detenţiei în Lagărul NKVD nr. 153 ce a funcţionat între anii 1941 şi 1953.

"În anii războiului şi după, anii 40-50, a existat o reţea impresionantă de lagăre pentru prizonieri de război în regiunea Sverdlovsk, în total fiind 2.830 de prizonieri români morţi şi înhumaţi în aproximativ 25 de locuri de-a lungul Munţilor Urali", a punctat ambasadorul. Potrivit acestuia, în Sverdlovsk au fost printre cele mai ridicate pierderi de români în lagăre în rândul regiunilor din Rusia actuală.

Tot în Sverdlovsk a mai fost inaugurat un monument, în Alapaevsk, unde, potrivit datelor de arhivă, sunt înhumaţi 321 de prizonieri străini de opt naţionalităţi, între care 194 de români, care au murit în timpul detenţiei în Lagărul NKVD nr.200, ce a funcţionat până în 1953, şi care au fost pomeniţi nominal de preotul român. Alţi 26 de prizonieri români sunt înhumaţi în alte două locuri din acest raion, în Verhniaia Siniaciha şi Habarciha.



Ultimul monument a fost dezvelit în Regiunea Tambov, în Morshansk, fiind citite şi aici numele celor 354 de români care au murit în Lagărul şi Spitalul NKVD din acest oraş şi care au fost înhumaţi într-un cimitir amenajat de germani, într-o pădure, între 1990 şi 2000, şi unde sunt îngropaţi aproximativ 6.400 de prizonieri de 27 de naţionalităţi.

Într-un alt cătun din Morshansk, în Kocetovka, sunt înhumaţi alţi circa 300 de prizonieri români, iar într-o suburbie a oraşului Tambov, la Statia Rada, sunt înhumaţi 1.996 de români într-un cimitir amenajat de germani în anul 1998 pentru cei decedaţi în Lagărul NKVD nr. 188 şi Spitalul Special NKVD 5951, mulţi din cauza tifosului. Aici, partea germană a ridicat câte o placă comemorativă în memoria prizonierilor de război germani, austrieci, italieni, slovaci, unguri şi români, pe monumentul românesc fiind inscripţionat "Aici dorm fericiţi întru Domnul prizonierii de război români săvârşiţi din viaţă în lagărul de la Rada-Tambov".

În total, pe teritoriul Regiunii Tambov, sunt înhumaţi, potrivit cercetărilor în arhive, 2.647 de prizonieri români, între care şi 2 internaţi civili, a menţionat ambasadorul.



În cadrul fiecărui ceremonial, diplomatul a prezentat contextul istoric în care militarii români au ajuns în prizonierat în URSS în timpul şi după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, respectiv a unor date documentare despre destinul prizonierilor români de război decedaţi în lagăre şi spitale speciale ale NKVD care au existat în diverse regiuni ale Federaţiei Ruse actuale.

"Peste tot am reiterat preocuparea noastră permanentă pentru redarea identităţii şi cinstirea memoriei prizonierilor români de război care nu s-au mai întors niciodată din Rusia, accentuând dorinţa de a le transmite urmaşilor acestora din România că bunicii şi străbunicii lor, foşti prizonieri, au fost identificaţi şi pomeniţi creştineşte, după tradiţia românească, chiar dacă după aproape 80 de ani. Vom continua să-i căutăm, urmând să tipărim şi o a doua listă, cu circa 11.000 de nume ale militarilor românilor care au murit în prizonierat", a spus ambasadorul român, care a conchis că eforturile sale se concentrează spre "neuitarea ostaşilor români morţi departe de ţară".