Colonelul în retragere Ion Cioroiu s-a născut pe 4 mai 1920 într-o comună din judeţul Buzău. Tatăl său a căzut prizonier la Mărăşeşti, în Primul Război Mondial şi a fost timp de 4 ani prizonier în Germania. În aprilie 1944, Ion pleacă pe front unde este numit comandant al unei staţii telegrafice. Pe 19 august, îşi aminteşte veteranul, inamicul a organizat un atac furibund.

O zi mai târziu, în timpul contra-atacului pentru ocuparea vechilor poziţii ale unităţii sale, Ion Cioroiu cade prizonier. Alături de alţi militari, coloana de prizonieri pleacă spre oraşul Bălţi.

Îmbarcarea în trenul care urma să-l ducă în lagărul din Siberia şi drumul până acolo reprezintă o traumă pe care nu o poate şterge din memorie. Singura hrană pe care a primit-o a fost peşte sărat. A simţit atât de acut lipsa apei încât gândul sinuciderii şi-a făcut loc în mintea sa. După 10 zile, convoiul de prizonieri ajunge în Siberia. Este debarcat şi încartiruit în lagărul 7313.

După 4 ani de muncă grea, după exploatarea pe care a îndurat-o pentru raţia de pâine care însemna supravieţuire, a fost eliberat şi trimis acasă. Aici, a ajuns primar în comuna în care se născuse. A refuzat să accepte ordinele de a lua bunuri din gospodăriile satenilor şi astfel a rămas fără funcţie. Apoi a lucrat timp de 40 de ani în diverse întreprinderi, cu demnitate, fără a face compromisuri. Dar amintirile din prizonierat l-au bântuit tot timpul.

Când a împlinit o sută de ani, Ion Cioroiu a primit titlul de cetăţean de onoare al comunei, iar ministrul Apărării i-a trimis, în semn de respect şi apreciere, drapelul naţional şi o scrisoare de mulţumire.

Ion Cioroiu: Rezultă că n-am trecut prin viaţă ca un geamantan prin gară, şi las în urmă nişte simboluri care să fie urmate nu de războaie ci de pace şi linişte şi unire între popoare.