Romania La Zi

DOCUMENTAR: Mănăstirea Curtea de Argeş - necropolă voievodală şi regală

post-img

Catedrala de la Curtea de Argeş a fost zidită în prima jumătate a secolului al XVI-lea (în jurul anului 1517), pe locul Catedralei mitropolitane construită de Vlad Drăculea, în timpul domniei Sfântului Voievod Neagoe Basarab, domn al Ţării Româneşti în perioada 1512-1521.

Potrivit volumului "Catedrale eparhiale din România", Ed. Basilica, 2014, necesitatea construcţiei unui nou aşezământ la Curtea de Argeş era cunoscută de Neagoe Basarab, care mărturiseşte, într-una din cele două pisanii, aflate pe faţada de vest a construcţiei, că a aflat ctitoria lui Vlad Drăculea "dărâmată şi neîntărită".

Catedrala, care a avut de la început destinaţia de necropolă voievodală, adăposteşte un spaţiu cu destinaţie funerară — aici se află lespedea de piatră care acoperă mormântul celor trei copii ai Sfântului Voievod Neagoe Basarab: Petru, Ion şi Anghelina, îngropaţi unul peste altul. Piatra de mormânt a ctitorului este bogat ornamentată cu zece rozete aşezate în jurul unei rozete mai mari, sculptată în solzi. La dreapta mormântului lui Neagoe, se află mormântul fiicei sale Stana, căsătorită în 1526 cu voievodul Moldovei, Ştefăniţă (1517-1527), nepotul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Doamna Stana, după moartea soţului, a îmbrăcat schima monahală sub numele de Sofronia. Ea a decedat la 8 februarie 1531. Tot aici se află piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumaţi, cea mai frumoasă din câte se află astăzi pe mormintele domnilor, lucrare de o mare valoare artistică şi istorică, notează volumul citat.

În dreapta pronaosului, se află mormintele regelui Carol I (1881-1914) şi al reginei Elisabeta (1881-1914). În partea stângă a pronaosului, lângă peretele de vest, se află mormintele regelui Ferdinand (1914-1927) şi al reginei Maria (1914-1927). 
 

În testamentul scris şi iscălit cu propria sa mână, la 14/25 februarie 1899, Carol I îşi exprima dorinţa ca trupul său să fie îngropat ''lângă biserica Curţii de Argeş, reclădită de mine, şi care poate deveni mormântul dinastiei române, însă, când capitala Regatului va cere ca cenuşile mele să rămână în mijlocul iubiţilor mei bucureşteni, atunci înmormântarea la Curtea de Argeş va fi provizorie, până ce se va clădi un mausoleu pe o înălţime împrejurul oraşului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălţimea înainte de biserica Cărămidari, unde se găseşte astăzi un pavilion al Institutului Geografic Militar)'' (''Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. I Carol I'', de Ioan Scurtu).

Născut la Sigmaringen (sudul Germaniei), la 8/20 aprilie 1839, Carol de Hohenzollern a devenit domnitor al României, după plebiscitul naţional din 2/14-8/20 aprilie 1866, soldat cu un rezultat pozitiv — 635.969 "pentru'' şi doar 244 ''contra''. S-a căsătorit cu principesa Elisabeta de Wied (n. 17/29 decembrie 1843), în ziua de 3/15 noiembrie 1869.

La 10 mai 1866, principele Carol I intra în Bucureşti, depunând jurământul, fiind primit de o mulţime entuziastă. La 10/22 mai 1877, au avut loc, la Bucureşti, o serie de festivităţi prilejuite de proclamarea Independenţei României. La 10/22 mai 1881, când s-au împlinit 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivităţi prilejuite de proclamarea Regatului şi încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României.

Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. România şi-a cucerit Independenţa de stat, a devenit monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern.

Odată cu urcarea pe tronul României a Regelui Carol I (1839-1914), oraşul Curtea de Argeş, fostă capitală a Ţării Româneşti, a reintrat în atenţia istoriei. 

În timpul domniei regelui Carol I, după mai multe restaurări parţiale sau generale, Biserica episcopală de la Curtea de Argeş a fost refăcută, sub păstorirea şi cu purtarea de grijă a episcopului Ghenadie (1876-1893), de arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy şi arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrărilor de restaurare, menţionează volumul "Catedrale eparhiale din România".

Lucrările au fost finalizate în anul 1885, iar la 12 octombrie 1886 lăcaşul a fost resfinţit.

Regele Carol I a construit parcul Mănăstirii Argeşului şi palatul episcopal (1886-1890), care era folosit ca reşedinţă regală de vară. Construită în stil german, clădirea este simetric dispusă în raport cu axa Catedralei, având în centru paraclisul, cu turnul-clopotniţă.

În sala de recepţii a fostei reşedinţe regale, s-au ţinut şedinţe importante ale Consiliului de Coroană, iar apartamentele regale de la etaj i-au găzduit pe regii României. Regina Elisabeta a locuit aici doi ani, iar după ce s-a îmbolnăvit, pentru ea a fost montat un lift, unul dintre primele din ţară. Printre obiectele cu însemnătate istorică, se află şi o Sfântă Scriptură scrisă cu litere de aur şi pictată de regina Elisabeta, alături de câteva icoane lucrate în mozaic.

După moartea regelui Carol I, regina Elisabeta s-a retras la mănăstirea de la Curtea de Argeş, unde a încetat din viaţă, la 18 februarie 1916. Aici a şi fost înmormântată.

La 1 martie 1889, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 aug. 1865) a fost proclamat, prin Decret, Principe al României, cu titlul de Alteţă Regală. S-a căsătorit, la 10 ianuarie 1893, cu principesa Maria a Marii Britanii şi Irlandei de Nord. La 28 septembrie/11 octombrie 1914, Ferdinand I a devenit rege al României.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost încoronat rege al tuturor românilor. În timpul Primului Război Mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, chiar dacă a fost nevoit să lupte împotriva ţării sale natale, Germania, implicându-se chiar şi în operaţiunile militare. În timpul domniei sale, s-a înfăptuit reforma agrară, pentru care a fost numit ''Rege al ţăranilor''. Totodată, regele Ferdinand I a promulgat Constituţia din 1923, fiind adoptat votul universal. 

Ferdinand I a murit la 20 iulie 1927, la Sinaia. La 23 iulie, a fost înmormântat la Biserica episcopală din Curtea de Argeş, cu ''o pompă vană şi rece'', după cum avea să mărturisească Nicolae Iorga. Pe lespedea de marmură albă au fost gravate cuvintele: ''Aici odihneşte robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Regele României, născut la 24 august 1865 la Sigmaringen, răposat la 20 iulie 1927 la Castelul Pelişor. Luând cârma ţării la 11 octombrie 1914, a tras abia la 15 august 1916 pentru dezrobirea românilor de peste vechile hotare înfăptuind întregirea neamului şi încoronându-se la 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia ca primul rege al tuturor românilor'' (''Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. II Ferdinand I'', de Ioan Scurtu).

Personalitate cu impact în mediul politic, social şi cultural al societăţii româneşti, regina Maria a susţinut de la început alianţa României cu ţările Antantei. A fost supranumită ''mama răniţilor'' şi ''regina-soldat'', pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. După încoronarea de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari, regina Maria a efectuat vizite oficiale în Europa de Vest. Călătoria în Statele Unite ale Americii, în 1926, a fost considerată un succes extraordinar.

Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în castelul Pelişor. Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în Biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa "Stella Maris" de la Balcic. A trebuit însă să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940, şi depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 2015, la iniţiativa regelui Mihai, Casa Regală şi Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul inimii reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelişor.

Separat, în Paraclisul Sfinţilor Petru şi Pavel, situat în imediata apropiere a mănăstirii, se găseşte sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea (1930-1940), aduse în 2003 de la Lisabona, Portugalia, unde acesta a fost înhumat în 1953. 

Carol al II-lea, după renunţarea la calitatea de prinţ moştenitor, a revenit în ţară, forţând mâna Parlamentului, care l-a proclamat rege la 8 iunie 1930. La 10 februarie 1938, printr-o lovitură de stat, regele Carol al II-lea a dizolvat Parlamentul, instaurând dictatura personală. La 20 februarie 1938, a fost publicată noua Constituţie redactată de Istrate Micescu, prin care suveranul devenea ''capul statului''. Pierderile teritoriale din vara şi din toamna anului 1940 îl compromit însă pe Carol al II-lea ca om politic şi şef al statului român, silindu-l să abdice în favoarea fiului său, Mihai, care a fost rege al României între anii 1927-1930 (Regenţă) şi între 1940-1947.

La iniţiativa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în parteneriat cu Casa Regală a României, în 10 mai 2009, a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă Catedrală arhiepiscopale la Curtea de Argeş, care are şi rolul de necropolă regală.

Ceremonia, oficiată de arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Calinic, s-a desfăşurat în prezenţa principesei moştenitoare Margareta şi a principelui Radu.

În noul aşezământ de la Curtea de Argeş a fost înmormântată, la 13 august 2016, regina Ana, soţia regelui Mihai I al României. 

Născută Ana de Bourbon-Parma, la 18 septembrie 1923, la Paris, regina Ana s-a căsătorit cu regele Mihai I al României la 10 iunie 1948, în Atena, la Palatul Regal, căsătoria fiind oficiată de mitropolitul primat al Bisericii Elene, Damaskinos. Au locuit, până la sfârşitul anului 1948, la Vila Sparta, locuinţa reginei-mamă Elena din Florenţa, apoi la Lausanne, în Elveţia (1949), în Anglia (1950-1956), apoi din nou în Elveţia, la Versoix şi, ulterior, la Aubonne. Mutarea în România a avut loc în anul 2001, la 18 mai, la Palatul Elisabeta, şi la 1 iunie, la Castelul Săvârşin. A încetat din viaţă la 1 august 2016, la Spitalul din Morges, în Elveţia.

După ce a fost adus în ţară pe 9 august, trupul neînsufleţit al reginei Ana a fost aşezat, până pe 10 august, în Holul de Onoare al Castelului Peleş, apoi a fost transportat în Capitală, la Sala Tronului din Palatul Regal de pe Calea Victoriei, unde a rămas până pe 13 august, când a avut loc ceremonia înmormântării la Curtea de Argeş, relatează AGERPRES.