Banca Mondială a lansat marţi cel mai recent studiu al său, “Rethinking Lagging Regions”, care analizează diferenţele de dezvoltare din UE şi motivele pentru care unele regiuni, precum estul României, au rămas în urmă.
Potrivit stirileprotv.ro, studiul “Rethinking Lagging Regions” a fost realizat de Thomas Farole, economist principal al Băncii Mondiale, Soraya Goga şi Marcel Ionescu-Heroiu, specialist senior în dezvoltare urbană. Autorii prevăd că „până în 2025, cele mai sărace regiuni din România. Polonia, Ungaria şi Bulgaria vor fi mai bogate, în medie, decât regiunile care vor române în urmă din Italia, Spania, Portugalia şi Grecia. Dar toate se vor confrunta cu aceleaşi provocări care le afectează perspectivele pe termen lung: participare redusă pe piaţa forţei de muncă, transformări structurale incomplete şi mari lacune în domenii critice precum abilităţile potenţialilor angajaţi şi instituţiile”.
Mai precis, regiunile din Europa de Sud, deşi în acest moment sunt mai avansate decât cele din ţara noastră sau Bulgaria, au înregistrat între 2005 şi 2015 o stagnare a PIB-ului pe cap de locuitor, în vreme ce în estul Europei acesta a crescut cu 4,6% pe an în aceeaşi perioadă. Cel mai mare dinamism l-au avut regiunile „rămase în urmă” din România şi Polonia.
Analizând dezvoltarea oraşelor din România, raportul conchide: „Marile zone metropolitane şi oraşele din eşalonul doi au un potenţial semnificativ de dezvoltare, în vreme ce zone urbane mai mici şi oraşele mici au şanse mai reduse să promoveze creşterea.”
Experţii Băncii Mondiale vorbesc de o adevărată „mare migraţie” în interiorul ţării: „Între 2002 şi 2011, 1,1 milioane de români s-au mutat în zonele urbane funcţionale ale Bucureştiului şi în cele 40 de reşedinţe de judeţ. Această mutare a însemnat pentru ei nu doar o creştere a standardului de viaţă, ci şi a productivităţii.” Principala destinaţie a fost Bucureştiul, care a atras peste 36% din migraţia internă.
„Marea speranţă” a experţilor Băncii Mondiale nu este însă capitala - oraşul Bucureşti, ci Iaşi, descris drept „cel mai dinamic oraş din regiunea Nord-Est. Are un PIB pe cap de locuitor mult mai mare ca restul regiunii (5.900 euro faţă de 4.600 la nivelul întregii regiuni) iar compoziţie PIB-ului e diferită de cea din restul regiunii Nord-Est unde predomină agricultura.”
„Regiunea Nord-Est a României este cea mai săracă din ţară şi una dintre cele mai sărace din Europa. Poziţia ei periferică, gradul relativ scăzut de urbanizare şi preponderenţa agriculturii pe suprafeţe mici sunt printre motive. Regiunea are însă şi o poveste de succes – oraşul Iaşi, al treilea centru universitar din ţară. Universităţile din Iaşi aduc în oraş un flux constant de persoane tinere şi bine educate, care are o importanţă crucială într-un context de declin demografic şi îmbătrânire.”
Studiul arată că în Iaşi „universităţile au permis dezvoltarea unor domenii care produc valoare adăugată mare, de exemplu în domeniile IT&C, farmaceutic şi de consultanţă. De asemenea, numeroase uzine şi-au deschis centre de cercetare şi dezvoltare în Iaşi, încercând să profite de capitalul uman al oraşului. După indicele Hachman (care măsoară complexitatea economiei locale), Iaşi e pe locul 3 în România după Bucureşti şi Cluj-Napoca, indicând un dinamism economic ridicat, în ciuda rezultatelor economice slabe per ansamblu. Iaşi ar putea să se dovedească motorul economic care va propulsa economia regiunii Nord-Est şi ar putea absorbi o parte din forţa de muncă excedentară din zonele rurale.”
