Avea doar 6 ani când se încheiase cel de-al Doilea Război Mondial dar ţine minte toate ororile acelor timpuri, când au murit zeci de milioane de oameni şi înţelege bine drama prin care trece în prezent poporul ucrainenan. E vorba de un basarabean de 83 de ani care acum le oferă ajutor refugiaţilor cazaţi la complexul sportiv situat în apropierea circului din Chişinău.
Nicolae Plămădeală a lucrat toată viaţa inginer-mecanic. Chiar şi la o vârstă înaintată nu a rămas impasibil faţă de tragedia prin care trec ucrainenii. Îi ajută cum poate pe refugiaţii adăpostiţi la centrul de plasament de la complexul sportiv de lângă Circul din Chişinău: mătură, aduce mâncare sau schimbă cearşafuri.
NICOLAE PLĂMĂDEALĂ, voluntar: „Eu personal de vinerea trecută, în fiecare zi vin aici facem voluntariat şi ajutăm populaţia dcare are nevoie de a rezolva orice problemă, cât de minoră, nu are importanţă, noi îi ajutăm Noi colaborăm cu dânşii ei pe noi ne înţeleg, noi în raport cu dânşii suntem înţelegători”.
A trecut prin război, foame şi deportări, iar tata i-a murit în al Doilea Război Mondial. Înţelege perfect prin ce clipe grele trec astăzi refugiaţii care ajung în Republica Moldova.
NICOLAE PLĂMĂDEALĂ, voluntar: Eu sunt copilul frontului în al Doilea Război Mondial. Tatăl meu a murit pe front. Eu nu-l ţin minte şi luând în consideraţie că eu practic m-am născut fără aripi, nu am avut un sprijin şi nu ştiu dragostea de tată Ştiind prin ce am trecut eu, asta pe mine m-a pus ca să vin aici. Ştiu nevoile oamenilor care au venit aici”.
Îi place să comunice cu oamenii, însă pentru că soţia sa a plecat pentru o vreme peste hotare să-şi vadă copiii, a hotărât să-i ajute între timp cu ce poate pe refugiaţi.
NICOLAE PLĂMĂDEALĂ, voluntar: „Eu sunt singur aici acasă. Soţia este plecată la copii, la nepoţi Mă descursc singur în familie. Am casă, am masă, mulţumesc Domnului, mI-a dat sănătate. E bine în general, dar e trist, e trist fiind ca şi pandemia şi războiul e foarte şi foarte trist”.
În prezent, peste 3500 de voluntari oferă ajutor refugiaţilor ucraineni adăpostiţi în centrele de plasament din Republica Moldova.
NICOLAE PLĂMĂDEALĂ, voluntar: „Eu personal de vinerea trecută, în fiecare zi vin aici facem voluntariat şi ajutăm populaţia dcare are nevoie de a rezolva orice problemă, cât de minoră, nu are importanţă, noi îi ajutăm Noi colaborăm cu dânşii ei pe noi ne înţeleg, noi în raport cu dânşii suntem înţelegători”.
A trecut prin război, foame şi deportări, iar tata i-a murit în al Doilea Război Mondial. Înţelege perfect prin ce clipe grele trec astăzi refugiaţii care ajung în Republica Moldova.
NICOLAE PLĂMĂDEALĂ, voluntar: Eu sunt copilul frontului în al Doilea Război Mondial. Tatăl meu a murit pe front. Eu nu-l ţin minte şi luând în consideraţie că eu practic m-am născut fără aripi, nu am avut un sprijin şi nu ştiu dragostea de tată Ştiind prin ce am trecut eu, asta pe mine m-a pus ca să vin aici. Ştiu nevoile oamenilor care au venit aici”.
Îi place să comunice cu oamenii, însă pentru că soţia sa a plecat pentru o vreme peste hotare să-şi vadă copiii, a hotărât să-i ajute între timp cu ce poate pe refugiaţi.
NICOLAE PLĂMĂDEALĂ, voluntar: „Eu sunt singur aici acasă. Soţia este plecată la copii, la nepoţi Mă descursc singur în familie. Am casă, am masă, mulţumesc Domnului, mI-a dat sănătate. E bine în general, dar e trist, e trist fiind ca şi pandemia şi războiul e foarte şi foarte trist”.
În prezent, peste 3500 de voluntari oferă ajutor refugiaţilor ucraineni adăpostiţi în centrele de plasament din Republica Moldova.
