Era sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut. Uniunea sovietică clocotea. Întreg spaţiul stăpânit de Marele Urs era marcat de începutul unor mişcări de eliberare naţională, zguduind din temelii imperiul sovietic, care a distrus milioane de vieţi omeneşti pe timp de pace. La acest proces firesc de rupere din ghearele sovieticilor a participat şi regiunea dintre Prut şi Nistru. Fitilul libertăţii şi demnităţii naţionale a fost aprins pe 15 ianuarie 1988. Un grup de tineri curajoşi, în frunte cu Anatol Şalaru, se adună la bustul poetului Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Chişinău, zi în care apare cenaclul Alexei Mateevici.

ANATOL ŞALARU, fondatorul Cenaclului Alexei Mateevici: „Vrem noi sau nu vrem, viaţa are legităţile ei şi cât de mare ar fi măciuca poliţistă, nu ne vor opri. Poporul s-a trezit, trenul a plecat şi nu mai pot face nimic”.

Acea scânteie a aprins dorinţa de libertate în sufletele a zeci de mii de români basarabeni. Cenaclul Alexei Mateevici a inspirat Mişcarea de Eliberare Naţională, care a obţinut victorii istorice pentru teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, rupt cu forţa de la patria mamă, în 1940.

ION HADÂRCĂ, preşedintele Frontului Popular: „Astăzi, Moldova stă, mai curând, ca un cap de zimbru, gata nu de atac, şi nici de înjugare. Gata ca faimoşii zimbri din Codrii Cosminului să-şi apere limba şi vatra, scrisul şi cetatea”.

NICOLAE DABIJA, scriitor: „A sosit ora să ne ridicăm din genunchi. Prea mult ne-am cerşit dreptul la grai, istorie, viitor, libertate”.  

Prima victorie a fost obţinută pe 31 august 1989. Sub presiunea Marii Adunări Naţionale, Parlamentul de la Chişinău redă basarabenilor dreptul de a vorbi în limba română şi de a scrie în grafia latină.

ION UNGUREANU, fost ministru al Cultelor: „Drept care ne stau mărturie cronicile şi letopiseţele, numele istoric al poporului nostru, numele de român şi denumirea limbii acestui popor, Limba Română!” 

GRIGORE VIERU, poet: „Este pentru prima oară când a ţâşnit lacrima bucuriei şi sunt fericit că am apucat această zi a neamului nostru”.

ION VATAMANU, poet: „Astăzi, ca niciodată, ar trebui să ne bucurăm, iar lacrimile să le lăsăm pe seama acelora care nu ne înţeleg”.  

În anul următor, pe 27 aprilie 1990, Tricolorul devine drapel de stat, iar pe 23 iunie, Parlamentul de la Chişinău adoptă Declaraţia de Suveranitate şi redenumeşte RSSM în Republica Moldova.

ION UNGUREANU, fost ministru al Cultelor: „Dreptul inalienabil al republicii de a fi stăpână şi de a se folosi de întreaga sa avuţie naţională”.

Două victorii care au înaripat şi mai mult românii basarabeni, determinându-i să lupte până la capăt. Parada suveranităţilor a fost urmată de cea a independenţelor. Pe 27 august 1991, RM se desprinde de imperiul sovietic.

MIRCEA SNEGUR, primul preşedinte al Republicii Moldova: „Declararea Independenţei Republicii Moldova a devenit un imperativ al întregii suflări naţionale”.

ALEXANDRU MOŞANU, preşedintele Parlamentului: „Republica Moldova este un stat suveran, independent ş democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul 06.02 în spaţiul etnic al devenirii sale naţionale”.  

Tot în acea zi de 27 august 1991, Parlamentul de la Chişinău a adoptat şi Imnul noului stat – Deşteaptă-te Române.

ALEXANDRU ARSENI, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: „Dl Hadârcă, pe atunci prim-vicepreşedinte al Parlamentului a spus că avem nevoie şi de imn pentru că un însemn de stat. Şi, dumnealui a propus să votăm imnul Deşteaptă-te Române! Şi l-am votat. Mai puţine voturi, dar suficiente pentru a intra în vigoare legea”.

Însă, în 1994, guvernarea agrariană, care era una românofobă, anulează Imnul Deşteaptă-te Române şi îl înlocuieşte cu imnul "Limba Noastră". Din cele 15 republici unionale, Republica Moldova a fost a şaptea republică care şi-a proclamat independenţa faţă de imperiul sovietic. Marele poet Grigore Vieru spunea că independenţa Republicii Moldova a fost doar un pas intermediar până la reunirea cu Ţara Mamă - România.