Puterea de la Răsărit nu ne-a distrus fiinţa naţională. În ultimii 200 de ani am reuşit să ne păstrăm limba, credinţa şi obiceiurile, iar într-o bună zi, vom reveni acasă. Este convingerea lui Nicolae Misail, unul dintre cei care şi-a pus semnătura pe actul de naştere al Republicii Moldova. Într-un interviu, oferit în exclusivitate pentru TVR Moldova în 2017, semnatarul Declaraţiei de Independenţă mărturisea că, ruperea de imperiu nu a fost valorificată pe deplin.
Nicolae Misail a fost unul din feciorii neamului care, la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut, a pus umărul la şi ruperea din ghearele marelui urs. Mişcarea de eliberare naţională, inspirată din popor, şi-a mărit turaţiile în primăvara gorbaciovistă care a dat un impuls determinant clasei politice de la acea vreme.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "După care au venit alegerile din 1990, primele alegeri democratice, şi Parlamentul a fost înaripat, adică partea democratică, partea naţională din Parlamentul 90 - 94, care a fost inspirată din sesiunea precedentă la care s-a adoptat limba moldovenească ca limbă de stat, alfabetul latin şi identitatea celor două limbi, pardon, aşa era pe atunci vremea şi aşa a fost posibil pentru că o mentalitate nu se schimbă peste noapte, dar a fost nevoie şi de timp până când să recunoască şi autorităţile că limba, de fapt, că limba ne este română".
Inspirat, dar şi obligat, în acelaşi timp, de mişcările naţionale, Parlamentul nou ales a purces la restabilirea simbolurilor care reprezintă identitatea noastră naţională.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă:: "Primul a fost tricolorul, după care a fost stema. Sigur că era o opoziţie destul de gravă pentru că orice încercare de a legifera un anumit aspect al identităţii noastre naţionale ne erau reproşate de alte partide, interfrontiştii precum că încălcăm constituţia URSS, pe atunci în vigoare, încă. Asta ne-a fost cel mai greu de înfruntat, dar, cu toate acestea, partida naţională, zic clubul democraţilor, pentru că eram mai multe cluburi, inclusiv, viaţa satului, colegii noştri agrarieni, am reuşit, până la urmă să ne coalizăm şi să obţinem primele victorii. Acestea ne-au înaripat mai departe să ajungem şi la declaraţia de suveranitate, iunie 1990 şi să ajungem la declaraţia de independenţă".
Independenţa a fost adoptată în perioada puciului eşuat de la Moscova, context care şi astăzi trezeşte discuţii contradictorii.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Chipurile noi am fost ultimii care am adoptat, dar noi am fost a şasea din fostele republici unionale care am adoptat independenţa. De la Moscova, dar eu nu cred în asta pentru că eu ştiu cât am luptat noi pentru libertatea presei, inclusiv pentru instituirea unei democraţii veritabile, posibile la acea vreme. De aceea, nu sunt de acord cu asemenea afirmaţii. Pentru mine personal, declaraţia de independenţă înseamnă mult mai mult decât ruperea de la URSS, pentru că era necesar după declaraţia de suveranitate să rupem toate relaţiile şi legăturile care ne-ar fi ţinut într-o dependenţă de factorul rus".
- A fost rupt definitiv acel cordon ombilical?
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Cordonul ombilical a fost rupt definitiv, dar mai există, încă, nişte consecinţe ale unei naşteri, poate, în circumstanţe mai agravante. Este vorba de acelaşi conflict impus de Kremlin, în transnistria".
Astăzi, Nicolae Misail are un mare regret.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Electoratul nu a rămas la înălţimea anilor 1990. – 1994 pentru că imediat după 1994, electoratul a votat, în jur de 80%, pe cei care au fost împotriva populaţiei, chiar, pentru că dacă am lua reprezentanţii partidului democrat agrar, aceştia au fost împotriva împroprietăririi foştilor proprietari cărora le-a fost sechestrată averea şi pământul la 1949. Mai târziu, următoarele legislaturi au fost jumătate democratice, după care în 2001 a readus PCRM la putere care ne-a ţinut în stagnare timp de opt ani".
Nici după plecarea comuniştilor, spune Nicolae Misail, speranţele nu au fost îndreptăţite.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "După 2009, din păcate, noi am votat nişte lideri şi nişte lozinci. Electoratul, din păcate,merge la urnă nu pentru a trimite un bilet pentru viitorul copiilor lor, ci merge şi aruncă o hârtie ca într-o urnă de gunoi".
Nicolae Misail mărturiseşte cu durere în suflet că în 1991 nu şi-a imaginat că această palmă de pământ va continua să sufere.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Oligarhizarea puterii sau guvernării în RM nu mi-am visat-o niciodată şi asta este cea mai mare frustrare pe care o port în suflet şi mă doare".
Atunci, spune Nicolae Misail, Declaraţia de Independenţă era văzută ca un pas spre reafirmarea identităţii naţionale, care urma să ne deschidă drumul spre casă.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Foarte multă lume este conştientă că suntem români, basarabeni, care, mă rog, ca şi în piesa foaie maghiran, m-a făcut mama oltean. Se mândreşte că e oltean, dar în palmaresul culturii universale noi suntem români. Eu mă mândresc că-s moldovean, că-s tudorean, satul meu de baştină Tudora, dar înţeleg că în palmaresul culturii universale noi suntem români şi asta este incontestabil".
- Credeţi în restabilirea adevărului istoric?
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Cred şi îl aştept. Noi, timp de 200 de ani, nu ne-am uitat limba, obiceiurile, tradiţiile. Au fost două regimuri foarte crunte, cel ţarist şi sovietic cu diferite momente care ne-au marcat existenţa, fiinţa noastră, dar până la urmă, ea nu a murit".
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "După care au venit alegerile din 1990, primele alegeri democratice, şi Parlamentul a fost înaripat, adică partea democratică, partea naţională din Parlamentul 90 - 94, care a fost inspirată din sesiunea precedentă la care s-a adoptat limba moldovenească ca limbă de stat, alfabetul latin şi identitatea celor două limbi, pardon, aşa era pe atunci vremea şi aşa a fost posibil pentru că o mentalitate nu se schimbă peste noapte, dar a fost nevoie şi de timp până când să recunoască şi autorităţile că limba, de fapt, că limba ne este română".
Inspirat, dar şi obligat, în acelaşi timp, de mişcările naţionale, Parlamentul nou ales a purces la restabilirea simbolurilor care reprezintă identitatea noastră naţională.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă:: "Primul a fost tricolorul, după care a fost stema. Sigur că era o opoziţie destul de gravă pentru că orice încercare de a legifera un anumit aspect al identităţii noastre naţionale ne erau reproşate de alte partide, interfrontiştii precum că încălcăm constituţia URSS, pe atunci în vigoare, încă. Asta ne-a fost cel mai greu de înfruntat, dar, cu toate acestea, partida naţională, zic clubul democraţilor, pentru că eram mai multe cluburi, inclusiv, viaţa satului, colegii noştri agrarieni, am reuşit, până la urmă să ne coalizăm şi să obţinem primele victorii. Acestea ne-au înaripat mai departe să ajungem şi la declaraţia de suveranitate, iunie 1990 şi să ajungem la declaraţia de independenţă".
Independenţa a fost adoptată în perioada puciului eşuat de la Moscova, context care şi astăzi trezeşte discuţii contradictorii.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Chipurile noi am fost ultimii care am adoptat, dar noi am fost a şasea din fostele republici unionale care am adoptat independenţa. De la Moscova, dar eu nu cred în asta pentru că eu ştiu cât am luptat noi pentru libertatea presei, inclusiv pentru instituirea unei democraţii veritabile, posibile la acea vreme. De aceea, nu sunt de acord cu asemenea afirmaţii. Pentru mine personal, declaraţia de independenţă înseamnă mult mai mult decât ruperea de la URSS, pentru că era necesar după declaraţia de suveranitate să rupem toate relaţiile şi legăturile care ne-ar fi ţinut într-o dependenţă de factorul rus".
- A fost rupt definitiv acel cordon ombilical?
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Cordonul ombilical a fost rupt definitiv, dar mai există, încă, nişte consecinţe ale unei naşteri, poate, în circumstanţe mai agravante. Este vorba de acelaşi conflict impus de Kremlin, în transnistria".
Astăzi, Nicolae Misail are un mare regret.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Electoratul nu a rămas la înălţimea anilor 1990. – 1994 pentru că imediat după 1994, electoratul a votat, în jur de 80%, pe cei care au fost împotriva populaţiei, chiar, pentru că dacă am lua reprezentanţii partidului democrat agrar, aceştia au fost împotriva împroprietăririi foştilor proprietari cărora le-a fost sechestrată averea şi pământul la 1949. Mai târziu, următoarele legislaturi au fost jumătate democratice, după care în 2001 a readus PCRM la putere care ne-a ţinut în stagnare timp de opt ani".
Nici după plecarea comuniştilor, spune Nicolae Misail, speranţele nu au fost îndreptăţite.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "După 2009, din păcate, noi am votat nişte lideri şi nişte lozinci. Electoratul, din păcate,merge la urnă nu pentru a trimite un bilet pentru viitorul copiilor lor, ci merge şi aruncă o hârtie ca într-o urnă de gunoi".
Nicolae Misail mărturiseşte cu durere în suflet că în 1991 nu şi-a imaginat că această palmă de pământ va continua să sufere.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Oligarhizarea puterii sau guvernării în RM nu mi-am visat-o niciodată şi asta este cea mai mare frustrare pe care o port în suflet şi mă doare".
Atunci, spune Nicolae Misail, Declaraţia de Independenţă era văzută ca un pas spre reafirmarea identităţii naţionale, care urma să ne deschidă drumul spre casă.
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Foarte multă lume este conştientă că suntem români, basarabeni, care, mă rog, ca şi în piesa foaie maghiran, m-a făcut mama oltean. Se mândreşte că e oltean, dar în palmaresul culturii universale noi suntem români. Eu mă mândresc că-s moldovean, că-s tudorean, satul meu de baştină Tudora, dar înţeleg că în palmaresul culturii universale noi suntem români şi asta este incontestabil".
- Credeţi în restabilirea adevărului istoric?
NICOLAE MISAIL, semnatar al Declaraţiei de Independenţă: "Cred şi îl aştept. Noi, timp de 200 de ani, nu ne-am uitat limba, obiceiurile, tradiţiile. Au fost două regimuri foarte crunte, cel ţarist şi sovietic cu diferite momente care ne-au marcat existenţa, fiinţa noastră, dar până la urmă, ea nu a murit".
