PREŢUL LIBERTĂŢII

Campania TVR MOLDOVA „Preţul Libertăţii”. Războiul moldo-rus, o rană deschisă

Conflictul armat transnistrean, care a izbucnit în anul 1992, la doar un an de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, rămâne în istorie o pagină sumbră. Oameni de pe cele două maluri ale Nistrului nu au reuşit să conştientizeze cauzele care au provocat un război inutil. Dureros este că au rămas sute de copii orfani de tată, fără bucuria de a simţi braţul puternic al părintelui în clipele grele ale vieţii. La fel de dureros este că separatismul provoacă şi acum răni.

Decesul vechiului sistem sovietic de acum 30 de ani a însemnat şi regândirea manierei prin care Rusia, succesoarea URSS-ului, dorea să-şi menţină influenţa în fostele republici unionale. Una dintre metode a fost încurajarea mişcărilor separatiste. Prima pe lista Kremlinului a fost Republica Moldova, în care a apărut aşa-zisa Republică Nistreană, nerecunoscută de niciun alt stat de pe glob.

Astfel, cu doar două zile înaintea Chişinăului, la 25 august 1991, a fost adoptată de către Sovietul Suprem, aşa-zisa Declaraţie de Independenţă a noii regiuni separatiste. Iar pe 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea şi raioanele din stânga Nistrului. Peste un an, în noaptea de unu spre doi martie, a început războiul.

Printre bravii luptători care au mers să apere independenţa, şi care nu s-au mai întors, a fost şi Ion Mocanu, născut în satul Vorniceni, raionul Străşeni. Fiind detaşat în satul Coşniţa, în misiune de serviciu, el şi-a luat şi familia acolo. Când au început luptele, a plecat voluntar la Crucea Roşie chiar din prima zi de conflict. Şi-a luat rămas bun de la soţie şi de la fiul Nicolae, care avea atunci doar patru ani.

Ion Mocanu a luptat pe platoul de la Coşniţa de la începutul războiului. A fost împuşcat în ultima zi, pe 19 mai 1992, când luptele s-au transferat pe platoul de la Tighina. A salvat viaţa unui camarad cu viaţa sa. Avea doar 29 de ani.

Eroul Ion Mocanu a fost înmormântat în satul Vorniceni, acolo unde s-a născut. Toţi oamenii din sat au venit să-l conducă pe ultimul drum. În semn de preţioasă amintire, i-a fost ridicat şi un monument în centrul localităţii. Ion Mocanu a fost decorat post-mortem cu Ordinul Brigăzii cu destinaţie specială Fulger, Crucea Comemorativă, Ordinul Vulturul de Aur, Ordinul Ostaşul Neamului, Credinţă Patriei, dar şi cu cea mai înaltă distincţie de stat, Ordinul Ştefan cel Mare.

Când a mai crescut, fiul Nicolae a încercat să înţeleagă pentru ce şi-a dat viaţa tatăl său. A studiat ce s-a întâmplat în regiunea transnistreană în 1992, dar la multe întrebări nu a găsit niciun răspuns.

Nicolae şi-a făcut studiile în România, dar a revenit în Republica Moldova şi realizează că dreptul său de a călători liber în lume a fost câştigat cu vieţi pierdute.

Potrivit datelor oficiale, în conflictual armat de pe Nistru au murit 300 de militari. Chiar şi după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar, politic şi economic. Asta le-a permis separatiştilor să supravieţuiască şi le-a oferit un anumit grad de autonomie faţă de Republica Moldova. O.S.C.E. are de mulţi ani o misiune de observator şi încearcă să ghideze negocierile pentru rezolvarea conflictului.

Deşi au trecut aproape trei decenii de atunci, armamentul şi trupele ruseşti staţionează şi acum ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, în pofida obligaţiilor asumate de Rusia la summit-urile OSCE din 1999 şi 2001. Şi deocamdată, la Chişinău şi la Tiraspol, unii îi intimidează pe ceilalţi, cu sperietori şi ameninţări: "transnistrizarea" şi "moldovenizarea", "mâna Moscovei" şi unirea cu România – două maluri dezbinate, în egală măsură împotmolite în corupţie şi lipsă de încredere în viitor.