„Nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că Republica Moldova are riscuri şi ameninţări militare directe. Trebuie să luăm în considerare prezenţa pe teritoriul Republicii Moldova a unor trupe străine, care staţionează ilegal de ani de zile. În plus, trebuie să luăm în considerare existenţa unor forţe comparabile cu Armata Naţională, care sunt la comanda unui regim autoproclamat”, a declarat Viorel Cibotarul, fost ministru al Apărării, în carul unei emisiuni.
Republica Moldova are obligaţii faţă de comunitatea internaţională şi faţă de propriul popor prin semnarea Cartei ONU în 1991, fapt prin care s-a obligat să ia toate măsurile pentru apărarea propriului teritoriu şi pentru pacea colectivă.
„După 2014, când riscurile unei agresiuni militare asupra Republicii Moldova s-au înmulţit şi mediul de securitate, în care ne aflăm, a devenit mult mai complicat şi mai periculos prin anumite evenimente care se întâmplau în jurul nostru, problema sistemului de securitate şi apărare naţională a Republicii Moldova a devenit foarte importantă”, a menţionat Viorel Cibotaru.
Pentru o perioadă destul de lungă autorităţile şi societatea Republicii Moldova începuse să uite ce înseamnă un sistem de apărare.
„Şi aici nu e vorba numai de armata naţională, de cadrele militare sau numai de securitatea militară. Noi uitasem că sistemul de apărare trebuie să fie unul închegat. Pentru fiecare stat din lume, recunoscut internaţional ca formaţiune naţional-statală, cu caracterul său de independenţă, suveranitate şi integritate teritorială, apărarea este un element important. Faptul că noi începusem să uităm, să diminuăm, să ignorăm, să camuflăm acest termen (sistem de apărare, n.r.), a scos la iveală faptul că atunci când a fost nevoie de armată, ea nu prea putea să-şi îndeplinească misiunile constituţionale, în situaţia care s-a creat în 2014”, a explicat Viorel Cibotaru.
Fostul ministru a menţionat că prima etapă de constituire a sistemului de apărare (1990-1997) a fost destul de anevoioasă. Fusese adoptat modelul Danemarcei, cu o armată nu prea mare, constituită din brigăzi. Din anul 2002 se poate vorbi de începutul unui proces de reformare a sistemului de securitate şi apărare, care a vizat adoptarea unor documente de politici şi strategii.
„Reforma din 2002 nu a fost dusă până la capăt”, dar guvernarea comunistă de atunci a înţeles realităţile geopolitice şi a început o apropiere, un dialog strategic cu Statele Unite şi NATO. Asta a însemnat noi abordări, noi tendinţe, care s-au finalizat cu adoptarea în 2008 a Concepţiei Securităţii Naţionale şi în 2011 cu adoptarea Strategiei Securităţii Naţionale”, a precizat Viorel Cibotaru.
Rolul partenerilor occidentali în sprijinirea reformei militare din Republica Moldova a crescut după 2009, dar mai ales după 2014. În opinia lui Viorel Cibotaru, „principiul neutralităţii nu funcţionează în cazul Republicii Moldova”, deoarece nu este acceptat de unul dintre principalii parteneri strategici – Federaţia Rusă. „Îl respectă numai Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană”, a specificat fostul ministru al Apărării.
