Deşi Republica Moldova are nevoie de protecţia spaţiului mediatic împotriva infiltrărilor externe periculoase pentru procesele democratice interne, mecanismul de interdicţii propus de către democraţi conţine o serie de lacune, scrie politologul Dionis Cenuşa într-un articol de analiză pentru Agenţia IPN.
În primul rând, scrie politologul, interdicţiile ţintesc materialul propagandistic transmis prin intermediul televiziunilor. Sondajele arată că în ultimii 13 ani, ponderea televiziunii ca primă sursă de informare s-a redus cu circa 10%. În acelaşi timp, sursele online au cunoscut o creştere considerabilă de peste 25%, care a ajutat Internetul să depăşească radioul şi să se poziţioneze pe locul doi în lista surse de informare preferate de către cetăţenii moldoveni, punctează Dionis Cenuşa.
El accentuează că, în prezent, războiul informaţional major se poartă între reţelele de socializare şi alte platforme online de difuzare a ştirilor (Youtube), care nu sunt deloc acoperite de interdicţia privind produsele informaţionale ruseşti. Aceasta se referă la cetăţenii care accesează de cel puţin 1 milion de ori pe lună reţeaua de socializare rusă Odnoklassniki, dar şi la Facebook, unde circulă elemente propagandistice, nesancţionate deocamdată, scrie politologul.
În opinia lui Dionis Cenuşa, a doua verigă slabă în mecanismul anti-propagandă rusească constă în capacitatea reală a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) de a identifica şi penaliza corespunzător instituţiile care se abat de la noile reguli.
Altă deficienţă specificată de politolog reiese din inexistenţa unor criterii concrete şi mai înguste, care să delimiteze informaţia toxică de restul produselor mediatice. El crede că, pe lângă invocarea „securităţii informaţionale”, autorităţile trebuie să ţină cont de conceptul “ştirilor false”, pe care SUA şi UE vor să le contracareze. Astfel, din cauza caracterului extins al mecanismului de restricţionare, orientat spre mass-media din Rusia, atât posturile pro-Kremlin - Pervîi Kanal, NTV, RenTV etc., cât şi cele de independente şi de opoziţie, precum „TV-Rain”, riscă să cadă sub ghilotina anti-propagandă, evidenţiază Dionis Cenuşa.
Cea de-a patra lacună, menţionată de politolog, ţine de pericolul neabordat al propagandei interne, folosite practic de toate forţele politice, în cantităţi diferite şi în funcţie de monopolul politic şi mediatic posedat.
Interdicţiile media iniţiate de către guvernare nu pot atinge actori privaţi, precum actorii politici, care sunt consumatori şi multiplicatori activi ai propagandei ruseşti, promovată ulterior prin intervenţiile la TV, radio şi pe reţelele de socializare, concluzionează politologul, referindu-se inclusiv la preşedintele ţării Igor Dodon.
El accentuează că, în prezent, războiul informaţional major se poartă între reţelele de socializare şi alte platforme online de difuzare a ştirilor (Youtube), care nu sunt deloc acoperite de interdicţia privind produsele informaţionale ruseşti. Aceasta se referă la cetăţenii care accesează de cel puţin 1 milion de ori pe lună reţeaua de socializare rusă Odnoklassniki, dar şi la Facebook, unde circulă elemente propagandistice, nesancţionate deocamdată, scrie politologul.
În opinia lui Dionis Cenuşa, a doua verigă slabă în mecanismul anti-propagandă rusească constă în capacitatea reală a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) de a identifica şi penaliza corespunzător instituţiile care se abat de la noile reguli.
Altă deficienţă specificată de politolog reiese din inexistenţa unor criterii concrete şi mai înguste, care să delimiteze informaţia toxică de restul produselor mediatice. El crede că, pe lângă invocarea „securităţii informaţionale”, autorităţile trebuie să ţină cont de conceptul “ştirilor false”, pe care SUA şi UE vor să le contracareze. Astfel, din cauza caracterului extins al mecanismului de restricţionare, orientat spre mass-media din Rusia, atât posturile pro-Kremlin - Pervîi Kanal, NTV, RenTV etc., cât şi cele de independente şi de opoziţie, precum „TV-Rain”, riscă să cadă sub ghilotina anti-propagandă, evidenţiază Dionis Cenuşa.
Cea de-a patra lacună, menţionată de politolog, ţine de pericolul neabordat al propagandei interne, folosite practic de toate forţele politice, în cantităţi diferite şi în funcţie de monopolul politic şi mediatic posedat.
Interdicţiile media iniţiate de către guvernare nu pot atinge actori privaţi, precum actorii politici, care sunt consumatori şi multiplicatori activi ai propagandei ruseşti, promovată ulterior prin intervenţiile la TV, radio şi pe reţelele de socializare, concluzionează politologul, referindu-se inclusiv la preşedintele ţării Igor Dodon.
