Rolul factorului extern în crearea majorităţii parlamentare este important pentru că, probabil, la nivel de societate, cetăţenii Republicii Moldova nu ar fi opus rezistenţă în faţa Partidului Democrat, care s-a ramificat atât de mult, încât controla deja destul de bine toate lucrurile în ţară. Mai mult, anumite politici promovate de PDM, cel puţin pe termen scurt, au început să aibă susţinere din partea unei părţi a populaţiei
Opinia aparţine comentatorului politic Ion Tăbârţă şi a fost exprimată la dezbaterile publice cu tema: „Transferul paşnic de putere: motive, condiţii şi consecinţe – factorul extern”, ediţia a 112-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, organizate de Agenţia de presă IPN şi Radio Moldova.
În opinia lui, toate programele pe care le-a iniţiat PDM în ultimul an şi indemnizaţiile acordate, au generat rezultatele electorale, în special localităţile rurale, mai sărace. „Totuşi, s-a produs acest compromis al actorilor geopolitici. Am văzut Federaţia Rusă că s-a implicat destul de activ prin persoana domnului Kozak. Am avut nişte mesaje directe - şi aici am avut un aspect nou din partea Federaţiei Ruse. Rusia, care tot timpul era privită ca ceva antidemocratic, acum a apărut în rol de factor care contribuie la democratizarea Republicii Moldova prin deturnarea acestui regim oligarhic. UE tot a venit cu un mesaj clar practic din start. Şi am avut această pauză din partea SUA, dar până la urmă a fost acea dezlegare de situaţie prin convorbirea Ambasadorului SUA Dereck J. Hogan cu Vladimir Plahotniuc, iar Curtea Constituţională, care anterior a emis nişte decizii privind dizolvarea Parlamentului, a recunoscut drept legale Parlamentul şi Guvernul nou numit”, menţionează comentatorul.
Ion Tăbârţă a menţionat că în teoria relaţiilor internaţionale există o dezbatere permanentă – ce înseamnă politica externă – o dezbatere care până la urmă nu are o finalitate. „Avem două abordări de bază. Prima abordare este că politica externă nu este altceva decât o prelungire a politicii interne. A doua abordare ar fi că politica externă este determinată de politica externă a altor state. Dacă e să mergem pe o soluţie de compromis, putem spune că pentru statele mari, politica externă este prelungirea politicii interne, iar pentru statele mici, precum Republica Moldova, mai degrabă, politica externă, pe lângă aspectele de interes intern, totuşi este determinată şi de comportamentul şi interesele marilor actori”, a notat comentatorul.
Potrivit lui Ion Tăbârţă, trebuie luat în calcul faptul că Republica Moldova este un stat cu o situaţie geografică şi geopolitică specifică. „Este un stat cu doar doi vecini, un stat la confluenţa spaţiilor geopolitice, un stat care vine din zona popoarelor neolatine, însă mult timp a fost în conexiune cu spaţiul slav”. „Şi pentru Republica Moldova, probabil ca nici pentru un alt stat, factorul extern contează foarte mult şi de aici clivajul geopolitic în a determina ce înseamnă dreapta şi stânga în poziţionarea partidelor politice moldoveneşti. „Vorbind despre actorii externi, avem Federaţia Rusă, care a fost tot timpul un actor geopolitic, cel puţin în ultimii 200-300 de ani. În mod special, geopolitica a revenit în politica externă a Federaţiei Ruse după anul 2000, după ce Vladimir Putin a venit la cârma Federaţiei Ruse. Şi tot ce înseamnă spaţiul post-sovietic, spaţiul sud-estul Europei reprezintă un interes de spaţiu vital pentru politica externă rusească”, a afirmă Ion Tăbârţă. „Un alt actor extern, unul probabil mai nou, este Uniunea Europeană, însă UE nu este un actor geopolitic sau nu înţelege ce înseamnă geopolitica. UE a încercat să lanseze la frontierele sale un proiect instituţional şi anume la frontiera estică – Parteneriatul Estic – la care Federaţia Rusă a reacţionat geopolitic”, a spus el.
Ion Tăbârţă a menţionat că un al treilea actor în regiunea aceasta este SUA, însă care nu manifestă un interes sporit sau special pentru Republica Moldova, ci unul în contextul politicii şi abordării pe care o are pentru litoralul de nord al Mării Negre. În opinia sa, pe lângă aceşti trei actori mari, mai există doi actori regionali – Ucraina, care nu ştie cum să acţioneze în contextul evenimentelor din Moldova, precum şi – România despre care mulţi au spus că ar fi „marele perdant al acestor evenimente”.
La capitolul implicarea jucătorilor externi, Ion Tăbârţă s-a referit la vehiculata întâlnire a Ambasadorului american cu fostul deja lider al Partidului Democrat. „Când ţi se spune că nu eşti susţinut de nimeni şi rişti să te transformi într-un uzurpator al puterii de stat, vrei-nu vrei, trebuie să cedezi. Am văzut că s-a cedat după simbolica, emblematica întâlnire de 15 minute dintre Vladimir Plahotniuc şi ambasadorul SUA. Cumva putem face aici paralelă cu domnul Voronin şi memorandumul Kozak din 2003. Tot o discuţie destul de scurtă, tot cu ambasadorul Statelor Unite l-a făcut atunci pe Vladimir Voronin, care controla destinele în Republica Moldova, să dea înapoi, exact şi acum am văzut că domnul Plahotniuc, care nu era dispus să cedeze, a cedat”, afirmă comentatorul.
Referitor la consecinţele interne ale implicării factorului extern în procesul de transmitere a puterii, Ion Tăbârţă spune că toţi îşi dau seama că actuala alianţă parlamentară este una temporară. „Deja s-au vehiculat şi câteva termene – a fost speculată viitoarea campanie prezidenţială şi anume că atunci ar fi acea piatră de încercare, punctul de răscruce. Alţii au început să vină cu pronosticuri mai pesimiste – alegerile locale din toamna anului curent. Desigur, vrem-nu vrem, aici totul depinde de Partidul Democrat şi de Vladimir Plahotniuc şi anume cât de puternică va fi rezistenţa lui, pe cât va fi de reuşită acea eliberare a instituţiilor şi până unde se va slăbi acest partid. Dacă PDM va fi în continuare puternic, atunci această coaliţie nefirească, atipică, are şansa să reziste chiar şi patru ani, dar dacă se va reuşi rapid de a demonta tot ce a construit PDM şi acest partid va fi slăbit, atunci, desigur, în scurt timp aspectele geopolitice, respectiv, divergenţele dintre componentele alianţei parlamentare vor reveni în prim plan”, a declarat comentatorul.
Potrivit lui, în prezent, însuşi şeful statului Igor Dodon este interesat ca această coaliţia să existe cât mai mult pentru că dacă Vladimir Plahotniuc se va întoarce sub o formă sau alta la conducerea Republicii Moldova, atunci furia şi răzbunarea lui va fi îndreptată anume împotriva lui Igor Dodon şi mai puţin în direcţia blocului ACUM.
Dezbaterile publice „Transferul paşnic de putere: motive, condiţii şi consecinţe – factorul extern”, constituie ediţia a 112-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfăşurat cu susţinerea Fundaţiei germane Hanns Seidel.
În opinia lui, toate programele pe care le-a iniţiat PDM în ultimul an şi indemnizaţiile acordate, au generat rezultatele electorale, în special localităţile rurale, mai sărace. „Totuşi, s-a produs acest compromis al actorilor geopolitici. Am văzut Federaţia Rusă că s-a implicat destul de activ prin persoana domnului Kozak. Am avut nişte mesaje directe - şi aici am avut un aspect nou din partea Federaţiei Ruse. Rusia, care tot timpul era privită ca ceva antidemocratic, acum a apărut în rol de factor care contribuie la democratizarea Republicii Moldova prin deturnarea acestui regim oligarhic. UE tot a venit cu un mesaj clar practic din start. Şi am avut această pauză din partea SUA, dar până la urmă a fost acea dezlegare de situaţie prin convorbirea Ambasadorului SUA Dereck J. Hogan cu Vladimir Plahotniuc, iar Curtea Constituţională, care anterior a emis nişte decizii privind dizolvarea Parlamentului, a recunoscut drept legale Parlamentul şi Guvernul nou numit”, menţionează comentatorul.
Ion Tăbârţă a menţionat că în teoria relaţiilor internaţionale există o dezbatere permanentă – ce înseamnă politica externă – o dezbatere care până la urmă nu are o finalitate. „Avem două abordări de bază. Prima abordare este că politica externă nu este altceva decât o prelungire a politicii interne. A doua abordare ar fi că politica externă este determinată de politica externă a altor state. Dacă e să mergem pe o soluţie de compromis, putem spune că pentru statele mari, politica externă este prelungirea politicii interne, iar pentru statele mici, precum Republica Moldova, mai degrabă, politica externă, pe lângă aspectele de interes intern, totuşi este determinată şi de comportamentul şi interesele marilor actori”, a notat comentatorul.
Potrivit lui Ion Tăbârţă, trebuie luat în calcul faptul că Republica Moldova este un stat cu o situaţie geografică şi geopolitică specifică. „Este un stat cu doar doi vecini, un stat la confluenţa spaţiilor geopolitice, un stat care vine din zona popoarelor neolatine, însă mult timp a fost în conexiune cu spaţiul slav”. „Şi pentru Republica Moldova, probabil ca nici pentru un alt stat, factorul extern contează foarte mult şi de aici clivajul geopolitic în a determina ce înseamnă dreapta şi stânga în poziţionarea partidelor politice moldoveneşti. „Vorbind despre actorii externi, avem Federaţia Rusă, care a fost tot timpul un actor geopolitic, cel puţin în ultimii 200-300 de ani. În mod special, geopolitica a revenit în politica externă a Federaţiei Ruse după anul 2000, după ce Vladimir Putin a venit la cârma Federaţiei Ruse. Şi tot ce înseamnă spaţiul post-sovietic, spaţiul sud-estul Europei reprezintă un interes de spaţiu vital pentru politica externă rusească”, a afirmă Ion Tăbârţă. „Un alt actor extern, unul probabil mai nou, este Uniunea Europeană, însă UE nu este un actor geopolitic sau nu înţelege ce înseamnă geopolitica. UE a încercat să lanseze la frontierele sale un proiect instituţional şi anume la frontiera estică – Parteneriatul Estic – la care Federaţia Rusă a reacţionat geopolitic”, a spus el.
Ion Tăbârţă a menţionat că un al treilea actor în regiunea aceasta este SUA, însă care nu manifestă un interes sporit sau special pentru Republica Moldova, ci unul în contextul politicii şi abordării pe care o are pentru litoralul de nord al Mării Negre. În opinia sa, pe lângă aceşti trei actori mari, mai există doi actori regionali – Ucraina, care nu ştie cum să acţioneze în contextul evenimentelor din Moldova, precum şi – România despre care mulţi au spus că ar fi „marele perdant al acestor evenimente”.
La capitolul implicarea jucătorilor externi, Ion Tăbârţă s-a referit la vehiculata întâlnire a Ambasadorului american cu fostul deja lider al Partidului Democrat. „Când ţi se spune că nu eşti susţinut de nimeni şi rişti să te transformi într-un uzurpator al puterii de stat, vrei-nu vrei, trebuie să cedezi. Am văzut că s-a cedat după simbolica, emblematica întâlnire de 15 minute dintre Vladimir Plahotniuc şi ambasadorul SUA. Cumva putem face aici paralelă cu domnul Voronin şi memorandumul Kozak din 2003. Tot o discuţie destul de scurtă, tot cu ambasadorul Statelor Unite l-a făcut atunci pe Vladimir Voronin, care controla destinele în Republica Moldova, să dea înapoi, exact şi acum am văzut că domnul Plahotniuc, care nu era dispus să cedeze, a cedat”, afirmă comentatorul.
Referitor la consecinţele interne ale implicării factorului extern în procesul de transmitere a puterii, Ion Tăbârţă spune că toţi îşi dau seama că actuala alianţă parlamentară este una temporară. „Deja s-au vehiculat şi câteva termene – a fost speculată viitoarea campanie prezidenţială şi anume că atunci ar fi acea piatră de încercare, punctul de răscruce. Alţii au început să vină cu pronosticuri mai pesimiste – alegerile locale din toamna anului curent. Desigur, vrem-nu vrem, aici totul depinde de Partidul Democrat şi de Vladimir Plahotniuc şi anume cât de puternică va fi rezistenţa lui, pe cât va fi de reuşită acea eliberare a instituţiilor şi până unde se va slăbi acest partid. Dacă PDM va fi în continuare puternic, atunci această coaliţie nefirească, atipică, are şansa să reziste chiar şi patru ani, dar dacă se va reuşi rapid de a demonta tot ce a construit PDM şi acest partid va fi slăbit, atunci, desigur, în scurt timp aspectele geopolitice, respectiv, divergenţele dintre componentele alianţei parlamentare vor reveni în prim plan”, a declarat comentatorul.
Potrivit lui, în prezent, însuşi şeful statului Igor Dodon este interesat ca această coaliţia să existe cât mai mult pentru că dacă Vladimir Plahotniuc se va întoarce sub o formă sau alta la conducerea Republicii Moldova, atunci furia şi răzbunarea lui va fi îndreptată anume împotriva lui Igor Dodon şi mai puţin în direcţia blocului ACUM.
Dezbaterile publice „Transferul paşnic de putere: motive, condiţii şi consecinţe – factorul extern”, constituie ediţia a 112-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfăşurat cu susţinerea Fundaţiei germane Hanns Seidel.
