Plenul reunit al Parlamentului României a păstrat, la 7 noiembrie 2017, un moment de reculegere în memoria victimelor regimului totalitar comunist. În cadrul şedinţei, senatorul Ion Hadârcă a făcut o declaraţie politică în ceea ce priveşte seria de evenimente de acum o sută de ani, care au precedat, au stimulat ori au creat ameninţări grave pentnru înfăptuirea idealurilor de reîntregire a naţiunii române.
În declaraţie se spune că Primul Război Mondial, în prima lui fază, anii 1914-1916, a creat premisele punerii în faţa autorităţilor de atunci ale României, drept obiectiv strategic, eliberarea Banatului şi Ardealului.
"Cea de-a doua fază a războiului a creat un declin în care România risca să piardă nu numai visul reîntregirii, dar şi al propriei existenţe ca stat. Speranţa a fost resuscitată odată cu implicarea Franţei în operaţiunile de pe Frontul Român, dar şi cu înfăptuirea Revoluţiei Democratice Ruse din februarie 1917. Zeci de mii de soldaţi moldoveni din armata ţaristă, întorşi la vatră după bolşevizarea Imperiului Rus, au format comitete reprezentative şi, la îndemnul ardeleanului Onisifor Ghibu, împreună cu învăţătorimea basarabeană şi cu reprezentanţii altor bresle, laolaltă cu minorităţile naţionale, au creat, la 21 noiembrie 1917, Sfatul Ţării: Parlamentul viitoarei Republici Democratice Moldoveneşti, proclamate la 2 decembrie al aceluiaşi an, care, la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu Regatul României şi a pus bazele şi temelia României Mari", se menţionează în declaraţie.
Potrivit senatorului Ion Hadârcă, "Lenin şi bolşevicii s-au arătat ostili proceselor de reîntregire a românilor. Ei au anulat lozinca dreptului la autodeterminare a popoarelor şi au încercat, cu ajutorul bandelor bolşevizate care părăseau Frontul Român, să zădărnicească procesele politice din Basarabia. Lenin şi Rusia bolşevică nu au recunoscut Sfatul Ţării şi deciziile lui. Mai mult, ei nu au recunoscut nici alegerile pierdute de bolşevici în Rusia, în noiembrie 1917, şi au dizolvat în forţă Adunarea Constituantă a Rusiei. Tocmai această nelegiuire a reprezentat începutul unui masacru civil care a durat trei ani şi a luat peste 11 milioane de vieţi, în majoritate acestea fiind ale ţăranilor, intelectualilor, slujitorilor bisericilor, ale membrilor altor partide şi ale foştilor înrolaţi în armata ţaristă. Teroarea roşie s-a extins peste deceniile următoare. Circa 12 milioane de oameni au căzut seceraţi de poliţia politică bolşevică (NKVD) numai între anii 1937-1940. Alte milioane de oameni au fost omorâţi prin înfometare la ei acasă, alte milioane – omorâte prin deportare în gulaguri dincolo de Cercul Polar, în Siberia ori în Extremul Orient sovietic. Studiile arată că jertfe ale regimului inuman, instalat la 7 noiembrie 1917, au marcat toţi anii cât a durat puterea sovietică, numărul lor fiind estimat la peste 100 de milioane de oameni! Este un genocid, o mare crimă umanitară, nu doar în sensul decimării popoarelor de sub regimul sovietic, ci însăşi apariţia primului stat comunist totalitar, edificat prin mecanismele represiunii constituind o crimă faţă de întreaga omenire.
Milioane de etnici români din zona transnistreană dintre Bug şi Nistru, din Basarabia, din Bucovina de Nord şi din însăşi România au fost supuse represiunilor. După teroarea lui Lenin a urmat teroarea lui Stalin, după care – cea a lui Hruşciov, Brejnev, Andropov. Ocuparea României de către Armata Roşie, în 1944, a însemnat instaurarea în ţara noastră a unui regim comunist criminal similar cu originalul său de la Moscova. După război, aceste regimuri i-au cauzat României şi românilor, dar şi întregii Europe Centrale şi de Est, represiuni politice, moarte, stagnare, subdezvoltare, nevoi pe care naţiunile supuse acestui experiment diabolic le resimt până astăzi. Sub acoperirea biruinţei aliaţilor, comunismul şi crimele lui au rămas în afara unui proces de judecată, însă omenirea nu trebuie să uite aceste orori. Ea este datoare să facă dreptate sutelor de milioane de jertfe ale regimurilor comuniste, cele care-şi trag obârşia neagră din tragicul eveniment de acum 100 de ani. Am pledat şi pledez, în numele milioanelor de basarabeni, bucovineni şi transnistreni împuşcaţi, omorâţi prin înfometare şi în deportări doar pentru faptul că erau români, să nu se mai repete asemenea orori. Este de datoria Parlamentului României să condamne fără echivoc regimul comunist şi crimele comunismului cu iniţierea unui proces la Tribunalul de la Haga pe modelul Procesului de la Nürenberg", se arată în declaraţia semnată de Ion Hadârcă.
Senatorul a propus Senatului României să fie ţinut un moment de reculegere în memoria românilor căzuţi victime ale regimului bolşevic-comunist.
"Cea de-a doua fază a războiului a creat un declin în care România risca să piardă nu numai visul reîntregirii, dar şi al propriei existenţe ca stat. Speranţa a fost resuscitată odată cu implicarea Franţei în operaţiunile de pe Frontul Român, dar şi cu înfăptuirea Revoluţiei Democratice Ruse din februarie 1917. Zeci de mii de soldaţi moldoveni din armata ţaristă, întorşi la vatră după bolşevizarea Imperiului Rus, au format comitete reprezentative şi, la îndemnul ardeleanului Onisifor Ghibu, împreună cu învăţătorimea basarabeană şi cu reprezentanţii altor bresle, laolaltă cu minorităţile naţionale, au creat, la 21 noiembrie 1917, Sfatul Ţării: Parlamentul viitoarei Republici Democratice Moldoveneşti, proclamate la 2 decembrie al aceluiaşi an, care, la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu Regatul României şi a pus bazele şi temelia României Mari", se menţionează în declaraţie.
Potrivit senatorului Ion Hadârcă, "Lenin şi bolşevicii s-au arătat ostili proceselor de reîntregire a românilor. Ei au anulat lozinca dreptului la autodeterminare a popoarelor şi au încercat, cu ajutorul bandelor bolşevizate care părăseau Frontul Român, să zădărnicească procesele politice din Basarabia. Lenin şi Rusia bolşevică nu au recunoscut Sfatul Ţării şi deciziile lui. Mai mult, ei nu au recunoscut nici alegerile pierdute de bolşevici în Rusia, în noiembrie 1917, şi au dizolvat în forţă Adunarea Constituantă a Rusiei. Tocmai această nelegiuire a reprezentat începutul unui masacru civil care a durat trei ani şi a luat peste 11 milioane de vieţi, în majoritate acestea fiind ale ţăranilor, intelectualilor, slujitorilor bisericilor, ale membrilor altor partide şi ale foştilor înrolaţi în armata ţaristă. Teroarea roşie s-a extins peste deceniile următoare. Circa 12 milioane de oameni au căzut seceraţi de poliţia politică bolşevică (NKVD) numai între anii 1937-1940. Alte milioane de oameni au fost omorâţi prin înfometare la ei acasă, alte milioane – omorâte prin deportare în gulaguri dincolo de Cercul Polar, în Siberia ori în Extremul Orient sovietic. Studiile arată că jertfe ale regimului inuman, instalat la 7 noiembrie 1917, au marcat toţi anii cât a durat puterea sovietică, numărul lor fiind estimat la peste 100 de milioane de oameni! Este un genocid, o mare crimă umanitară, nu doar în sensul decimării popoarelor de sub regimul sovietic, ci însăşi apariţia primului stat comunist totalitar, edificat prin mecanismele represiunii constituind o crimă faţă de întreaga omenire.
Milioane de etnici români din zona transnistreană dintre Bug şi Nistru, din Basarabia, din Bucovina de Nord şi din însăşi România au fost supuse represiunilor. După teroarea lui Lenin a urmat teroarea lui Stalin, după care – cea a lui Hruşciov, Brejnev, Andropov. Ocuparea României de către Armata Roşie, în 1944, a însemnat instaurarea în ţara noastră a unui regim comunist criminal similar cu originalul său de la Moscova. După război, aceste regimuri i-au cauzat României şi românilor, dar şi întregii Europe Centrale şi de Est, represiuni politice, moarte, stagnare, subdezvoltare, nevoi pe care naţiunile supuse acestui experiment diabolic le resimt până astăzi. Sub acoperirea biruinţei aliaţilor, comunismul şi crimele lui au rămas în afara unui proces de judecată, însă omenirea nu trebuie să uite aceste orori. Ea este datoare să facă dreptate sutelor de milioane de jertfe ale regimurilor comuniste, cele care-şi trag obârşia neagră din tragicul eveniment de acum 100 de ani. Am pledat şi pledez, în numele milioanelor de basarabeni, bucovineni şi transnistreni împuşcaţi, omorâţi prin înfometare şi în deportări doar pentru faptul că erau români, să nu se mai repete asemenea orori. Este de datoria Parlamentului României să condamne fără echivoc regimul comunist şi crimele comunismului cu iniţierea unui proces la Tribunalul de la Haga pe modelul Procesului de la Nürenberg", se arată în declaraţia semnată de Ion Hadârcă.
Senatorul a propus Senatului României să fie ţinut un moment de reculegere în memoria românilor căzuţi victime ale regimului bolşevic-comunist.
